O poveste de dragoste de o frumuseţe dureroasă şi una dintre cele mai dragi cărţi din ultima perioadă.

Am citit “Scrisorar” cu nesaţ peste tot unde am putut: acasă, în pauzele de cafea de la serviciu, în metrou, în autobuz. Dacă mă aflam în faţa unei mulţimi necunoscute cu greu reuşeam să îmi stăpânesc lacrimile atunci când ajungeam la pasajele în care vedeam cum dragostea fără margini dintre Saşa şi Tolia supravieţuia şi celei mai mari distanţe, şi celei mai adânci disperări.

O carte care mi-a dat fiori, care m-a răscolit prin intensitatea iubirii descrise. Cred că te poţi lega de o carte şi datorită experienţei pe care o împărtăşeşti cu personajele ei, aşa că mă întreb dacă cei ce, mai puţin norocoşi, încă nu au întâlnit o dragoste atât de mare, au vibrat la fel de intens când au citit-0. Bănuiala îmi e că da. Mihail Şişkin scrie cu un talent recunoscut la nivel internaţional de cei care sunt mult mai în măsură decât mine să îl judece.

Îmi doresc să îl întâlnesc pe Şişkin. Deşi este singurul scriitor care a luat toate premiile posibile ale literaturii ruse, “Scrisorar” e abia primul volum publicat în România. Urmează şi altele, iar eu sunt mai mult decât nerăbdătoare să le citesc.

Alte articole despre “Scrisorar”:

Scrisorar#1 – Dor,

Mihail Şişkin, cel mai bun scriitor contemporan rus, pentru prima oară în limba română.