F. Scott Fitzgerald

F. Scott Fitzgerald s-a născut în St. Paul, Minnesota, la 24 septembrie 1896. A urmat Princeton University, în 1917 intrând în armată, iar după demobilizare s-a mutat la New York. Publicat în 1920, primul său roman, Dincoace de Paradis (This Side of Paradise), s-a bucurat imediat de o mare popularitate, urmat, în 1922, de Cei frumoşi şi blestemaţi (The Beautiful and Damned).
În 1920 s-a căsătorit cu Zelda Sayre (1900–1948), iar cuplul, împreună cu unicul lor copil (Frances Scott „Scottie" Fitzgerald, scriitoare şi ziaristă) care se naşte în 1921, a locuit când la Paris sau New York, când pe Riviera franceză, devenind parte a cercului de emigranţi americani care îi includea pe Gertrude Stein, Ernest Hemingway şi John Dos Passos.
În 1925 i-a apărut capodopera Marele Gatsby (The Great Gatsby), care nu a avut succes decât după moartea sa.
Fiind într-o constantă lipsă de bani, a publicat masiv povestiri comerciale în diferite reviste. În 1937 s-a mutat la Hollywood, unde, uitat de lumea literară, a scris scenarii de film.
În urma unui infarct, moare la 21 decembrie 1940, lasând neterminat romanul Dragostea ultimului magnat (The Last Tycoon), aparut în 1941.
Fitzgerald este autorul mai multor volume de povestiri, printre care Tales of the Jazz Age (1922), All the Sad Young Men (1926), Babylon Revisited and Other Stories (1960). A mai scris volumul autobiografic The Crack-Up (1945) şi eseuri.
Opera lui Fitzgerald este emblematică pentru aşa-numita epocă a jazzului din anii '20.