Liviu Ornea

Liviu Ornea — născut la Bucureşti, pe 14 iulie 1960, a absolvit Facultatea de Matematică, Universitatea din Bucureşti, specializarea Algebră‑Geometrie. A obținut doctoratul în matematică cu lucrarea Structuri geometrice pe varietăţi complexe. Structuri local conform Kähler.

În prezent, este profesor la Facultatea de Matematică şi Informatică a Universităţii din Bucureşti şi cercetător la Institutul de Matematică „Simion Stoilow“ al Academiei Române.

A publicat 66 de lucrări de matematică în reviste de specialitate, monografia Locally Conformal Kähler Geometry (în colaborare cu Sorin Dragomir, editura Birkhäuser, 1998), cursul universitar O introducere în geometrie (în colaborare cu Adriana Turtoi, editura Fundaţiei Theta, 2000, ed. a doua 2011), articole de popularizare, traduceri din mari matematicieni, precum K.F. Gauss, F. Klein, B. Riemann, T. Levi‑Civita.

În spaţiul cultural este prezent cu cronici de teatru şi articole pe diverse teme în revistele Steaua, Scena, Teatrul azi, Dilema, Dilema veche, 22, Observator cultural (rubrica permanentă „Bifurcaţii“ din octombrie 2005), Okean, Cuvântul. O primă culegere de articole a apărut în 2008, la Curtea Veche Publishing: Varietăţi conexe. O parte a cronicilor de teatru sunt adunate în volumul Un matematician la teatru, Editura Tracus Arte (2014).

Semnează, de asemenea, traduceri din limba italiană: Timpul îmbătrâneşte în pripă, de Antonio Tabucchi (2010), Iubitul nefericit, de Alberto Moravia (2011), ambele la Editura Polirom; şi din limba franceză: Mitul arian şi Breviarul urii, de Leon Polyakov (2003, 2004),   Ura de sine, volum coordonat de J.‑C. Attias şi E. Benbassa  (2005), Tata. Inventar, de J.‑C. Grumberg (2010), Priviri asupra condiţiei evreieşti, de Gilles Zenou (2010), toate la Editura EST; Teorema vie, de Cédric Villani, la Editura Humanitas (2014).