În iunie, am avut plăcerea să îl avem invitat pe Rui Zink în România. Prezenţa lui la festivalul de literatură de la Neptun nu a trecut neremarcată în cadrul sesiunilor de discuţii sau al şedinţelor de lectură. Rui Zink e un autor obişnuit să spună ce gîndeşte, cu o francheţe care te poate lua pe nepregătite, de cele mai multe ori reuşind să întoarcă inteligent masa, să mute perspectiva asupra subiectului în discuţie. Foarte atent la discuţii şi la lecturi, intervenţiile lui au fost dublate de doze savuroase de ironie. Probabil cea mai bună dovadă de profesionalism şi de adecvare la context a venit din faptul că şi-a schimbat textul pe care urma să-l citească în şedinţa de lectură. Observînd numărul mare de participanţi şi efectul unor texte lungi, citite monoton asupra unei audienţe uşor moleşite de căldură, a schimbat proza anunţată iniţial (cu cea care apare în continuarea acestui text), pe care a citit-o în română şi engleză. A fost un hit.
Rui Zink a fost prezent şi la tîrg, unde a acordat autografe şi interviuri.
Aducerea lui Rui Zink în România a fost posibilă cu sprijinul Direcção-Geral do Livro e das Bibliotecas Portugal.
Consum propriu/ Rui Zink
Traducere din limba portugheză de Anca Milu-Vaidesegan
Un cetăţean, titular al unui paşaport mozambican, a fost arestat ieri de serviciile de frontieră de la aeroportul Lisabona, pe cînd încerca să intre ilegal în ţara noastră.
Forţele de siguranţă aveau motive să creadă că individul în cauză era implicat într-o reţea de organe.
După o percheziţie rapidă, autorităţile au avut confirmarea bănuielilor: în corpoul său, cetăţeanul mozambican avea ascunşi: doi rinichi, un ficat, doi pălămîni şi un esofag.
Potrivit funcţionarilor de la vamă, individul avea de gînd să vîndă aceste organe unei clinici private din Spania sau Elveţia.
Protestele celui arestat, că organele pe care le deţinea erau destinate consumului propriu, nu i-au folosit la nimic.
