Romanul Fata din Nazaret o are ca personaj principal pe Maria, în vîrstă de 17 ani, viitoarea mamă a lui Isus Cristos, deocamdată doar fiica rabinului Ioachim şi a Anei. Maria este o fată înaltă, osoasă, cu pielea măslinie, îmbrăcată în veşmîntul obişnuit în Orient, asemănător cu o cămeşoaie lungă pînă la glezne.

Maria şi întreaga ei familie au fost alungaţi din tîrgul Nazaret de oamenii regelui Irod şi obligaţi să se refugieze în deşert, unde au descoperit o fîntînă cu roată, apărută miraculos dintre nisipuri, şi au putut să-şi întemeieze o aşezare. Grupul de evrei trăieşte deja de trei ani în această oază, fiind aprovizionat cu cele necesare de caravanele aflate în trecere.

În paralel, este înfăţişată sosirea în Iudeea a unui trimis special al împăratului Augustus, pe nume Apella, misiunea lui fiind aceea de a descoperi o teofanie – o manifestare făţişă a divinităţii Dumnezeului evreilor. La Roma, împăratul şi-a pus în gînd să se declare divin încă din timpul vieţii şi are nevoie să-şi manifeste propria divinitate printr-un miracol.

Tot în paralel este înfăţişată povestea de dragoste dintre Maria şi Iosif, ucenicul-tîmplar al tatălui ei.

Trimisul roman, al cărui nume real este Pilat din Pont, viitorul procurator al provinciei, care după mulţi ani urmează să-l răstignească pe Isus Cristos, vine în oaza evreilor şi le anunţă că au fost iertaţi de rege şi pot să se întoarcă la casele lor. Vag îndrăgostit de fata pe nume Maria, el urmează să-i însoţească pînă la Nazaret, pentru a-i proteja de furia celorlalte clanuri din orăşel.

Acesta este, în linii mari, cadrul narativ al romanului. Maria şi trimisul roman îşi amintesc de împrejurările care i-au adus în situaţia de a se cunoaşte: Maria îşi aminteşte despre cum ea şi părinţii ei au locuit la Ierusalim cu cîţiva ani mai înainte, iar Apella despre cum a complotat împotriva împăratului, dar a ajuns în slujba acestuia.

În rest, o bună parte a textului se referă la extazurile mistice ale Mariei, căreia Dumnezeul evreilor îi apare sub forma unui bărbat tînăr şi-i explică atît facerea lumii, cît şi faptul că ea urmează să nască un copil care va lua asupra sa toate greşelile omenirii. În scena de dragoste dintre Maria şi proaspătul ei soţ, Iosif, acesta se confundă cu Dumnezeul cu care Maria discută întruna, în stare de vis ca şi în stare de trezie.

În finalul cărţii, Maria şi tribul tatălui ei s-au întors la casele lor din Nazaret, conflictele dintre clanurile locale s-au aplanat, iar Maria este însărcinată şi aşteaptă să nască. Viitorul procurator Pilat din Pont o asigură că se va afla întotdeauna sub protecţia lui.