Interviu Alin Rus – Monica Heintz

“AR. Stimată doamnă Monica Heintz, sunteți unul că dintre autorii care ați publicat deja două cărți la Editura Curtea Veche. Sunt convins că vă leagă o strânsă relație de colaborare cu această editură și cu redactorii ei. Puteți să ne spuneți în câteva cuvinte cum ați început această colaborare cât și despre istoria apariției celor două volume?

Colaborarea a început în 2004 prin trimiterea unui manuscris doamnei Doina Jela, coordonator al colectiei Actual la editura Curtea Veche. Dumneaei și direcției de la editura le datorez faptul că acel manuscris a devenit o carte (Etica muncii la românii de azi), pentru că eram pe atunci un autor debutant și nu beneficiam de nici un credit pe piața culturală. Consider încă că a fost o șansă extraordinară să mi se acorde dreptul la cuvânt prin publicare și, în aprilie 2006 când cartea a obtinut premiul de debut Romania literară și vizibilitatea ei a crescut. Ulterior am avut și șansa la dezbateri în jurul ideilor pe care le expuneam. Publicarea unei a doua cărți, un volum coordonat despre Republica Moldova în 2007 (Stat slab, cetățenie incertă: Republica Moldova), a fost însoțită de aceeași atenție față de ideile exprimate, grație lansărilor de carte organizate de editură, ceea ce a întărit de fiecare dată sentimentul că apariția unei cărți este un eveniment cultural, ba chiar un eveniment de societate, și nu doar concluzia muncii individuale și uneori ingrate de ani de zile a unui cercetător obsedat de tematici obscure.

A.R. Ținând cont de această colaborare fructuoasă și benefică aș putea spune, atât pentru editură cât și pentru dumneavoastră și până la urmă pentru cultura română, cum comentați evenimentele din ultimele zile petrecute la sediul editurii, și mă refer aici la sechestrarea abuzivă a clădirii petrecută sâmbătă dimineaţă de către firma de bodiguarzi Civis Pază, şi faptele de după.

Problema acestor evenimente este că sunt reale! Altfel incredibilul situației constituie un excelent subiect de film de ficțiune și sper că cineva va sesiza în ce măsură această ”anecdotă” surprinde esențialul postsocialismului românesc. Îmi imaginez însă că pe angajații editurii sechestrarea patrimoniului editurii nu îi face să râdă, că sunt înspăimântați de fragilitatea cadrului în care traiesc, de lipsa de autoritate a oamenilor legii și de indiferența lor în fața unei încălcări flagrante a drepturilor cetățenești. În orice țară liberă un locatar are drepturi asupra bunurilor pe care le poseda și asupra exclusivității intrărilor și ieșirilor din locuința pe care o închiriază, pe toata durata contractului, dacă respectă termenii acelui contract (dacă plătește chiria, nu degradează bunurile). Un proprietar nu are mai multe drepturi decat locatarul doar pentru ca este proprietar, atata vreme cât contractul de închiriere este legal. Nu înțeleg deci cum poate exista cel mai mic dubiu din partea firmei de pază care îi face dreptate proprietarului (presupus) sau din partea autorităților care nu evacuează firma de bodyguarzi din perimetrul acelei clădiri. Dreptul de locatar al editurii se situează deasupra dreptului oricarui proprietar. Mă încapățânez încă să cred că aceste împrejurari indică prostia și indolența oamenilor legii, dar încep să mă întreb unde începe reaua voință și corupția.

A.R. Trăiți în Frața de mai multă vreme. Cu toții știm că Franța este o țară faimoasă pentru standardele sale culturale înalte. Credeți că ar fi posibil un fapt similar în această țară?

Franta este un caz aparte: chiar dacă un locatar nu își respecta drepturile contractuale, el nu poate fi dat afară de către proprietar, în numele asistenței sociale acordate celor nevoiași. Atunci va dați seama că un locatar care în plus prestează activități de interes general nu ar putea fi niciodata dat afară fără să i se propună o cazare alternativa. Și in nici un caz prin forță și fără avertisment! Faptul că nu este vorba aici despre un oarecare locatar, ci de o editura prestigioasă, care prin publicațiile sale afirmă și ia pozitie în probleme de societate, ar fi cert considerat ca fiind o lovitură politică. Desigur asta pentru că în Franța o neintervenție a autorităților nu ar avea niciodata scuza de a fi pur și simplu indolentă.

A.R. Dacă editura Curtea Veche va rămâne în imposibilitatea de a-și exercita activitatea, cum credeți că se va reflecta acest fapt asupra cititorilor și în final și asupra culturii române?

În contextul economic actual din Romania este deja extrem de dificil pentru o editură să supraviețuiască. Ca pentru orice societate comercială, imposibilitatea de a-și presta activitatea o zi, două, o săptămână duce la pierderi, care, ținând cont de echilibristica financiară pe care instituțiile culturale române trebuie să o facă pentru a supraviețui, pot să-i fie fatale. Mă gândesc în plus la riscul ca editura să nu își recupereze patrimoniul în aceeași stare în care l-a lăsat (scenariul catastrofal al unui autor și nu numai este să ”îi moară” calculatorul fără să fi salvat fișierele pe care lucrase, uneori este vorba de luni întregi de muncă pierdute) și la pierderea încrederii și credibilității față de diverși autori și colaboratori datorată întârzierii trimiterii unor materiale. În condițiile în care în România puține sunt instituțiile culturale care fac față crizei, nu cred că statul își poate permite să pericliteze existența uneia dintre ele din nepăsare.

A.R. Să presupunem că Editura Curtea Veche și-ar înceta activitatea în urma acestor evenimente. Ce ar însemna aceasta pentru dumneavoastră ca autor, antropolog, om de cultură?

Refuz să îmi imaginez acest scenariu și nu cred că o editura ai cărei angajați, colaboratori, cititori, autori, traducători, etc se luptă pentru a o susține poate dispărea peste noapte. Cu asemenea forțe în jurul ei cred că și în ilegalitate ar supraviețui!”

-sfarsitul interviului-

“Curtea veche” a fost târâtă în preistorie!

“Ceea ce se întâmplă acum cu editura Curtea Veche este nu numai o ofensă adusă unei instutuţii private de cultură, dar mai ales un atentat la însăşi ideea de justiţie în România. De ani de zile se vorbeşte despre existenţa unei mafii a retrocedărilor imobiliare cu o cifră de afaceri de sute de milioane de euro şi, cu toate acestea, instituţiile în drept să acţioneze nu o fac. Din câte se pare, Poliţia (vecină, printr-o secţie a sa, cu editura!) s-a comportat cu totul discutabil în acest incident, de parcă singura lecţie pe care ar trebui s-o tragem din acest episod ar fi că trebuie să ne facem dreptate singuri, ca în preistorie, şi că singurul lucru care contează într-adevăr în realitatea noastră este care dintre noi are bâta mai mare! Pentru abuzurile comise, vina este a celor de care depinde rezolvarea pe cale legală a acestui litigiu şi care, dintr-un motiv sau altul, n-o fac!”

Adrian Cioroianu,

Dr. în Istorie, prof. univ. Universitatea Bucureşti

“Este inadmisibil! Un act de barbarie impotriva culturii. In nici o tara civilizata nu se poate imagina un asemenea act nu numai ilegal dar si barbar. Far-West taliban???”

Basarab Nicolescu

“Aflat de cateva zile intr-o vacanta de vis la Montreal, alaturi de ramura canadiana a familiei mele, credeam ca voi reusi sa ma desprind cumva de realitatile dramatice din Romania.

Nu a fost sa fie asa, ele au dat buzna in viata mea interioara cu o virulenta  nemaintalnita atunci cand am aflat de intamplarile de cosmar prin care trec acum niste intelectuali de exceptie, editorii mei de la Curtea Veche, victime

ale unei veritabile mineriade a crimei organizate. Incalcari flagrante ale legii, abuzuri in serie care pun in pericol o parte consistenta a patrimoniului culturii scrise sunt actiuni de neimaginat intr-o tara democratica, membra a Uniunii Europene.

Sper sa mai existe in Romania autoritati independente de mafia care pune in pericol existenta noastra ca stat, care sa impuna respectarea legii si pedepsirea celor vinovati de aceste atrocitati.”

Constantin Severin

Mesaj de solidaritate din partea revistei Contrafort (Chişinău) şi a PEN Centrului din Moldova

“Am aflat cu surprindere şi indignare despre fărădelegile pe care le suportă Editura Curtea Veche – o prestigioasă instituţie de cultură, care şi-a câştigat respectul şi simpatia cititorilor, publicând în doar câţiva ani de la fondare un număr impresionant de autori români de valoare şi aducând în circuitul românesc nume ilustre din literatura universală contemporană. Sechestrarea patrimoniului editurii de către un grup interlop – cum afirmă colectivul editurii – sub privirea impasibilă şi chiar complice a forţelor de ordine reprezintă un abuz la care nu am crezut că vom asista într-o ţară ce aspiră să demonstreze că admiterea ei în lumea bună a Occidentului nu a fost o întâmplare. Am crezut că o asemenea barbarie este specifică mai degrabă spaţiului estic – inepuizabil în orori – şi nu unei ţări, România, la care privesc cu speranţă atâţia conaţionali de-ai noştri din afara graniţelor, inclusiv românii din Basarabia, aflaţi într-o complicată tranziţie de la un sistem politic corupt, de tip mafiot, moştenit de la guvernările neocomuniste, spre o societate de factură europeană.

Chemăm scriitorii români şi străini, ataşaţi de literatura română, presa culturală, editurile din întreg spaţiul românesc să se solidarizeze în faţa acestei nedreptăţi strigătoare la cer. Editura Curtea Veche trebuie să reintre în posesia sediului şi a bunurilor sale, spre a-şi putea continua activitatea în condiţii normale. Răul, lăsat în voia lui, are prostul obicei să se extindă şi asupra celor care îl tratează cu indiferenţă.”

Vasile Gârneţ, scriitor, director revista „Contrafort”, Chişinău

Vitalie Ciobanu, scriitor, preşedinte Moldova PEN Centru