Iren Arsene, Managing Partner la Curtea Veche Publishing, a acordat de curând un interviu pentru Revista Cariere în care vorbește despre începuturile și activitatea editurii, dar și depre piața de carte în România.
Vă redăm în continuare un fragment din interviul realizat de Mirabela Stoica, pe care îl puteți citi în integralitate aici.
Mirabela Stoica: Ce aţi făcut înainte de a înfiinţa Curtea Veche şi cum v-a venit idea de a face o editură?
Iren Arsene: Curtea Veche a luat fiinţă în 1998, este o afacere de familie, a mea şi a soţului. Înainte de aceasta, ne-am ocupat de tehnoredactare. A contat foarte mult că am fost în apropierea unei activităţi care face parte dintr-o editură. Astfel, am fost aproape de bucătăria unei afaceri de acest gen. Au contat lecturile pe care le-am avut şi iubirea faţă de carte, dar, cel mai mult legătura dintre cărţi şi noi. Cred că a fost singura zonă unde amândoi am putut să contribuim. Această pasiune ne-a ghidat pentru că alminteri au fost mai multe alte încercări de a ne găsi loc pe piaţă, însă niciuna nu a avut succesul care să ne confirme că aceea este calea. Succesul s-a găsit aici pentru că a existat o suprapunere. Cred că a fost o întâmplare extrem de fericită. Mai apoi, urma curajul de a alege nişte cărţi şi de a înfiinţa o editură. Acest curaj a existat mai mult din partea mea, iar mai apoi a venit din spate consecvenţa, priceperea, rigoarea, răbdarea soţului meu. Este o zonă unde nu poţi greşi prea mult, dacă tragi un tiraj greşit sau alegi mai multe titluri greşite, greşeală înseamnând că produsul ales nu se vinde şi astfel nu vei avea succes. Evident că din cauza acestor decizii proaste nu îţi recuperezi banii şi atunci această afacere se reduce extrem de repede. Sunt destule încercări din industrie care au şi dispărut din această cauză.
Editura este exact ca un spectacol, adică şi pentru noi cititorii sunt precum publicul în faţa actorilor. Facem o ofertă şi suntem fericiţi când această propunere a fost acceptată.
M.S.: Anul 2011, an de criză, cum a fost pentru Curtea Veche? Aţi resimţit criza economică care a afectat aproape toate industriile?
I.A.: A fost un an foarte greu. Cel mai important a rămas să îţi menţii echilibrul, ţinând cont că în perioada unor presiuni aşa de mari este extrem de uşor să-l pierzi. O mică disperare sau frică poate să ducă la decizii greşite. Acest echilibru se păstrează decupând cu greu mica bucăţică frumoasă dintr-un cotidian plin de tensiune. Însă, nu ne-am gândit nicio clipă să punem lacătul pe uşă. Entuziasmul este necesar în acest business, însă într-o echipă nu poţi avea doar entuziaşti, trebuie să existe şi oameni realişti şi oameni care să ştie să socotească, să împartă, să adune. Există o „intransigenţă necesară”. Consider că dacă nu eşti suficient de bine organizat vei pierde resurse importante. Nu despre posibilitatea de a câştiga vorbim, nici nu punem acum accent pe posibilitatea de a câştiga, ci de a ieşi din criză, deci de a supravieţui. Însă, dacă ai supravieţuit acestor situaţii complicate, foarte tulburi înseamnă că eşti puternic.
M.S.: Sunt foarte puţine femei care conduc o editură. Nu este dificil să reuşiţi într-o lume în care bărbaţii „fac jocurile”?
I.A.: Tocmai pentru că sunt puţine femei în acestă afacere este provocator, iar provocările sunt parte din progres.
M.S.: Câţi angajaţi aveţi?
I.A.: 50 de angajaţi şi mult mai mulţi colaboratori, probabil că ajungem undeva la 120 – 150 de oameni care lucrează pentru noi.
M.S.: Cum reuşiţi să îi conduceţi?
I.A.: Echipa este extraordinară. Conducerea alcătuieşte portofoliul de titluri, ceea ce este o mare responsabilitate, practic este o decizie esenţială. Însă, după această alegere echipa redacţională, echipa de vânzări, echipa de marketing duc mai departe lucrurile. Am ales oamenii care sunt mai buni ca mine în domeniile lor şi atunci nu trebuie să fac un efort foarte mare. Este vorba de comunicare, de atmosferă, de motivare, uneori de disciplină şi oamenii ştiu că dacă mie îmi este bine atunci şi lor le va fi bine. Dacă un om nu munceşte, tot departamentul va trebui să lucreze pentru el, aşadar nu se admit oameni nepregătiţi. Acestea sunt şi motivele pentru care echipa se descurcă foarte bine şi fară mine. Eu aleg angajaţii, i-am văzut pe fiecare în parte, e o relaţie directă, le cunosc numele, există o relaţie chiar şi cu oamenii din depozit sau de la un alt sediu.