Unul dintre cele mai frumoase evenimente pe care le pregătim la Bookfest este cel dedicat literaturii ruse contemporane, din care am încercat să vă aducem, de-a lungul timpului, cele mai importante titluri.

Sâmbătă, 2 iunie, începând cu ora 18.00, vă așteptăm la standul nostru la evenimentul „Rusia XXI: noutăţi în colecţia Byblos”, să dezbatem rolul și locul a două volume apreciate la nivel internațional, „Viscolul” de Vladimir Sorokin și „Prieten drag, tovarăș al răposatului” de Andrei Kurkov, în  literatura rusă contemporană. Vor lua cuvântul Antoaneta Olteanu, traducătoarea volumelor, Adrian Cioroianu, istoric, Carmen Muşat, critic literar, și Vasile Ernu, scriitor și publicist, iar dezbaterea va fi moderată de Ştefania Nalbant din partea Curtea Veche Publishing.

Păstrând atmosfera prozei de secol XIX, „Viscolul” este povestea lui Platon Ilici Garin, medic de provincie, care îşi propune să ajungă cu orice preţ la datorie, în Dolgoe, unde o boală misterioasă transformă oamenii în zombi. Pentru că nu găseşte cai de schimb la poşta din Dolbeşino, doctorului i se recomandă tovărăşia cărăuşului Kozma, care pentru cinci ruble îl poate duce cu maşina la destinaţie. Aventura celor doi, cu puternice ecouri din Tolstoi, Gogol şi Kafka, este marcată de popasuri şi de personajele dintre cele mai stranii — un morar înalt cât palma şi soţia sa voluptoasă, producătorii kazahi de narcotice, cadavrul uriaşului îngheţat şi omul său gigantic de zăpadă —, care transformă această călătorie aparent banală într-un traseu fantastic, infernal, în care nu doar viscolul dobândeşte proporţii gigantice, ci şi natura umană, care îi cade pradă. În 2011, romanul a fost premiat cu Bolshaja kniga („Marea carte“), cel mai important premiu literar rus.

Vladimir Sorokin [n. 1955] este unul unul dintre cei mai spectaculoşi şi mai controversaţi scriitori ruşi contemporani. A debutat ca poet în 1972, iar în 1977 a început să scrie proză, care a circulat în samizdat până la căderea URSS-ului. Avea să devină cunoscut în Occident încă dinaintea prăbuşirii regimului sovietic. În 1985, revista pariziană AZ îi publică şase povestiri, iar mai târziu, în acelaşi an, îi apare primul roman, „Ocered’”, tot la Paris. Au urmat numeroase alte scrieri, care au determinat, în parte, juriul Premiului Andrei Belîi să-i acorde trofeul în 2001 pentru „servicii deosebite aduse literaturii ruse“: romanele „Norma”, „Roman”, „Tridţataia liubov’ Marinî”, „Inimile celor patru” [Art. 2008], „Goluboe salo”, „Gheaţa” [Curtea Veche Publishing, 2006], „Put’ Bro”, „Ziua opricinicului” [Curtea Veche Publishing, 2008], „Kremlinul de zahăr” [Curtea Veche Publishing, 2009], precum și volumele de proză scurtă „Pir” şi „Pervîi subbotnik”. Sorokin este deopotrivă autor de piese de teatru şi de scenarii de film. În 2003 a compus pentru Teatrul Balşoi libretul unui spectacol de operă pe muzica lui Leonid Desiatnikov.

„Prieten drag, tovarăş al răposatului” este povestea lui Tolia, care, dezamăgit de rutina unei vieţi fără aspiraţii în Kievul postsovietic, dar şi fără un loc de muncă şi cu povara unei căsnicii ratate, hotărăşte că cel mai bine ar fi să moară. Nu are însă vocaţie de sinucigaş şi vrea ca „ieşirea din scenă“ să nu se petreacă oricum, căci măcar acest ultim gest trebuie să îi asigure o posteritate onorabilă; la Kiev, numai oamenii importanţi sunt ucişi la comandă, niciun oarecare nu beneficiază de un asemenea sfârşit – aşa că se hotărăşte să angajeze un ucigaş plătit care să-l asasineze „ca la carte“. Mai savuroasă chiar decât deznodământul fals hollywoodian, atmosfera iernii kurkoviene este cea care îl învăluie subtil pe cititor – în oraş, copiii se joacă de-a războiul civil cu bulgări de zăpadă, magazinele sunt incendiate în plină zi, mafioţii sunt îngrijoraţi pentru reputaţia lor, cuvântul „salariu“ a ieşit din uz şi o bătrână cumpără cu ultimii bani un cadou pentru nepoţel: un pistol cu apă. Volumului „Prieten drag, tovarăș al răposatului” i s-a realizat și o adaptare cinematografică în 1997, scenariul fiind scris tot de autor.

Andrei Kurkov [n. 1961] este unul dintre numele majore apărute în ultimul deceniu din spaţiul postsovietic şi impuse plenar pe arena literelor europene. Absolvent al Institutului de Limbi Străine din Kiev şi vorbitor a unsprezece limbi, Kurkov a lucrat o vreme ca jurnalist şi cameraman. Cariera literară şi-a început-o în timpul serviciului militar, pe când era paznic la o închisoare din Odessa. Din 1996 s-a dedicat in exlusivitate scrisului, operele sale fiind traduse în douãzeci şi şase de limbi. Printre romanele sale cele mai cunoscute se numără „Moartea pinguinului” (Curtea Veche Publishing, 2006), „Pinguinul pierdut” (2003), „Ultima dragoste a preşedintelui” (2004). Andrei Kurkov este, de asemenea, scenarist, inclusiv al propriilor sale scrieri, şi autor de literaturã pentru copii.