Vineri, 21 septembrie, am petrecut în clubul Salsa for You la evenimentul de lansare a volumului „Ay, Cuba” de Andrei Codrescu.

Miruna Meiroșu, Simona Chițan și Elena Stancu

Simona Chițan a anunțat și apariția unui interviu cu Andrei Codrescu pe platforma National Post.

Elena Stancu a vizitat Cuba împreună cu fotograful Cosmin Bumbuț. Citind cartea lui Andrei Codrescu, a regăsit elementele care i-au marcat impresia despre cubanezi: oameni frumoși, pasionali, veseli și senzuali.

Justinian Radu prezentând momentul de salsa ce a marcat începutul petrecerii cubaneze.

DJ Angel de Cuba

Cosmin Bumbuț, Elena Stancu și Andra Cărbunaru

Mesajul transmis de Andrei Codrescu:

Dragi salsaişti şi cititori, stimaţi şi frumoşi editori la Curtea Veche, şi magnifică Ioana Avădani care mă transformă aşa de frumos în limba română, mă recitesc ca şi cum aş fi altul, unul mai bun!

Să vedeţi cum se schimbă timpurile şi cum revin ciclic la modă toate fanteziile şi necazurile omenirii:

când am scris “Ay Cuba!”, comunismul îşi dăduse duhul recent în Europa estică şi Uniunea Sovietică. Mai răsufla oficial în China şi Vietnam, dar numai la suprafaţă, că-n interior ceste ţări se făcuseră deja capitaliste, ca nişte tractoare ruginite cu motoare Ford noi-nouţe. În stare pură şi-n stil ceauşist, cu sărăcie şi glume amare, comunismul, sau mai bine zis, socialismul naţionalist, nu mai exista decât în Cuba şi-n Coreea de Nord.

Ca tot americanul muream s-ajung în Cuba fiindcă insula asta mică bântuieşte psihicul Americii de Nord de când a luat Castro puterea în 1959. În zece zile acolo am trăit un basm de zece ani, aici în carte relatat şi niţel redus că dacă n-ar fi fost, ar întrece James Joyce în lungime. Ce-am văzut, cum m-am simţit, şi de câte ori m-a dus mintea la România, se poate citi, dar pentru d-voastră, la îndemnul d-şoarei Miruna, vă zic ceva nou:

Cuba mea din anii 90 se renaşte în România anului 2012. Cum? Păi aşa: femeile-s frumoase şi baieţi-s destepţi, sărăcia-i mare, toata lumea vrea să plece peste hotare, Putin vrea să refacă URSS, şi cu toate astea, se dansează şi se citeşte.

Mi-ar plăcea să fiu cu d-voastră în carne şi oase, dar sunt mulţumit să mi le imaginez pe cele prezente.

 

Cu drag,

Andrei Codrescu