Cu siguranţă aţi auzit de Silviu Gherman sau de Mes Quins, formaţia în care cântă din 2008. Ei bine, la acest Gaudeamus îl veţi întâlni pe Silviu şi în ipostază de scriitor – e drept, nu pentru prima dată, pentru că “Hârtiile Masculului” este a treia carte scrisă de el. Scriitorul Silviu Gherman şi-a propus ca şi lansarea cărţii să fie în acelaşi spirit nonconformist ce îl caracterizează, însă mai multe veţi afla vineri, 23 noiembrie, de la ora 18.30 la standul nostru de la Romexpo. Ca invitaţi îi avem pe Cristian Neagoe şi Constantin Vlad.

„Hârtiile Masculului” este descris de către Răzvan Petrescu, redactorul cărţii, ca un roman între fantastic, parabolă şi joc, având şi-un mic aer SF. O societate dominată de femei, în care bărbaţii sunt chiar mai jalnici decît sclavii – ideea nu e nouă nici măcar în ficţiune, nou e însă modul în care autorul combină o mulţime de personaje şi obiecte imaginare cât mai neobişnuite, cu nume pe măsură, pentru a construi o poveste în care, pe lîngă morala de rigoare, ironia, mai puţin umorul, joacă un rol important. Un alt ingredient bine folosit e violenţa, de toate tipurile, cu pedală pe cea sexuală, unde imaginaţia lui Silviu Gherman se dezlănţuie într-o manieră goyabosh cu atît mai universală cu cît e mai autohtonă.

Silviu Gherman s-a născut pe 25 iulie 1981 în Brașov. A urmat un liceu de artă, apoi a plecat la Bucureşti, unde a pendulat între o facultate administrativă și una de actorie. “Continui să fiu actor doar cu numele.  M-am angajat la o corporație. În 2008 am înființat Mes Quins, o formație de pop sintetic cunoscută ca „floarea undergroundului“. Tot în același an am început să postez regulat pe pagina mea de Youtube scurte filme comice. Am publicat până acum două cărți: Scurta și plictisitoarea viață a lui Kjus, Polirom, 2005 și Cele mai frumoase creiere, Cartea Românească, 2008 (Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor București). Misoginismul, inadecvarea și mai multe eșecuri sentimentale au dus la apariția Hârtiilor masculului, cartea unei lumi în care am trăit ani de zile și în care nu vreau să mă mai întorc. Tot ce am scris aici e adevărat.” (Silviu Gherman)