Dacă vă plac ironia şi umorul negru şi vreţi să începeţi anul cu o meditaţie asupra condiţiei umane, noi vă recomandăm Satantango de László Krasznahorkai, publicat recent în traducerea doamnei Anamaria Pop. Autorul maghiar este considerat una dintre cele mai originale şi mai profunde voci ale literaturii central-est europene, iar în dansul demonic pe care ni-l descrie în carte, măştile cad rând pe rând şi lasă la iveală adevărata fire umană, în ipostazele sale cele mai întunecate.
Romanul de debut al lui Krasznahorkai a fost publicat pentru prima dată în 1985, propulsându-l pe autor în galeria numelor ilustre ale literaturii maghiare. Volumul vorbește despre pragul unei lumi şi este o alegorie a perioadei dinaintea căderii regimului comunist în Ungaria, care, în viziunea autorului, nu a făcut decât să fie înlocuit de o altă formă de comunism. O apariție premonitorie pentru anul 1989, romanul oferă o perspectivă universală nihilistă asupra condiției umane transpusă la nivelul unui microcosmos, un sătuc uitat de Dumnezeu, imaginat în mijlocul pustietății câmpiei din Ungaria.
Un dans demonic fără sfârşit
În urma desființării unei cooperative agricole, rămân în urmă o mână de oameni lipsiți peste noapte de un scop în viață, care încearcă să-și redescopere bruma de conștiință pe care regimul politic nu a reușit să le-o distrugă. Lipsiți de mijloace materiale și de un conducător, localnicii aleg să urmeze sfaturile unui escroc limbut și simpatic, cu vocație de profet, care îi plimbă încolo și-ncoace, de nicăieri către niciunde, promițându-le un trai mai bun și un viitor care să însemne și altceva decât frecventarea birtului din sat.
Însăși structura romanului, cât și organizarea capitolelor vorbesc la nivel explicit despre cercul vicios și lipsit de sens în care se învârte umanitatea, la infinit. Titlul, de asemenea, face referire la pașii de tango în care se plimbă umanitatea înainte și înapoi în brațele satanei /morții (uneori este menționat și dansul popular maghiar de czardas, un derivat de la ‘cârciumă’).
Pentru aceia dintre voi care sunteți familiarizați cu alte voci literare ale haosului și absurdului, Krasznahorkai poate fi așezat alături de autori precum Kleist, Kafka și Beckett. Scriitura este un alt element care îl diferențiază de contemporanii săi. Regulile gramaticii sunt ignorate, paragrafele curg de-a lungul a câtorva pagini, fiecare conținând câte o singură frază. Uneori chiar și convenția utilizării spațiilor dintre cuvinte este suspendată, iar cuvintele sunt separate la întâmplare, demonstrând, astfel, că nu există reguli care nu pot fi desființate.
Satantango, ecranizat de Béla Tarr
Satantango este cunoscut și datorită adaptării sale cinematografice. Filmul omonim durează șapte ore şi a fost realizat în 1994 de regizorul avangardist Béla Tarr, cunoscut pentru cadrele sale uneori inconfortabil de lungi, filmate fără zgomot pe fundal.
“Atunci când vorbim, cuvintele curg fluent, nedespărțite, iar acest tip de discurs nu are nevoie de virgule. Numai Dumnezeu are nevoie de virgulă, iar la final va folosi una, sunt sigur de asta”.
(Krasznahorkai pentru revista Guernica)
Trackbacks/Pingbacks