Lansarea volumului „Pe urmele mele în două lumi: România – SUA. Romanul unei vieţi – cronica unei epoci”

Luni, 27 mai, la ora 18.00, la Ateneul Român (Strada Benjamin Franklin 1-3) va avea loc evenimentul de lansare a cărţii „Pe urmele mele în două lumi: România – SUA. Romanul unei vieţi – cronica unei epoci” de Simona M. Vrăbiescu Kleckner, în prezenţa autoarei. Cartea dezvăluie viața autoarei și a familiei sale într-o perioada plină de efervescență culturală și socială, dar și de transformări marcante ale societății românești: anii ’30-’60.

Lansarea va avea loc în prezența ASR Principele Nicolae al României, iar invitați vor fi Andrei Dimitriu, Doina Jela, Florența Marincu, Alexandru Missirliu, Ionică Stanovici, Cristian Teodorescu.

Memoriile Simonei Vrăbiescu-Kleckner acoperă aproape 40 de ani de istorie a familiei sale, materne şi paterne, din al treilea deceniu al secolului XX şi până la plecarea din  ţară, în 1965, ca şi de istorie a României.

Este istoria unei boierimi pline de vitalitate şi energie, o aristocraţie rurală harnică şi responsabilă, instruită şi educată, ai căror membri şi descendenţi au deschis ochii într-o Românie mare în curs de modernizare şi prosperă, pentru a-şi trăi, unii tinereţea, alţii senectutea, când nu în închisori sau în exil, în propriile lor case, confiscate fără preaviz, în calitate de chiriaşi al statului, şi înconjrtaţi de ochii şi urechile vigilenţilor lor persecutori.

Memorabile portrete de familie, care fac totodată parte din  panteonul intelectual şi politic al României în cea mai strălucită epocă a ei: familiile Missirliu, Micescu, Ioanid, Giurăscu, Herescu, tulburătoare pilde de voinţă şi curaj alcătuiesc substanţa densă a acestei cărţi. Protagoniştii ei construiseră de-a lungul câtorva generaţii splendide case şi conace, întemeiaseră şcoli şi biblioteci, scriseseră cărţi şi clădiseră politic România modernă, pentru ca, după instaurarea regimului comunist, cu pustiitoarea sa prigoană împotriva spiritului, rectitudinii şi verticalităţii morale, să dea încă o dată o lecţie de supravieţuire, a lor şi a valorilor clasei şi lumii lor. Când nu se recalifică,  angajându-se ca normatori, funcţionari, croitorese, etc. îşi refac, prin solidaritate, competenţă, şi încredere, refăc altundeva, în lumea largă, o situaţie materială demnă şi lucrează, cu toate mijloacele aflate la dispoziţie, în beneficiul ţării lăsate în urmă. Autoarea însăşi, ca exponent al acestei lumi, o face.

Simona M. Vrăbiescu Kleckner este descendenta unei ilustre familii româneşti, fiică şi respectiv nepoată a lui Gheorghe Vrăbiescu şi Nicolae Vrăbiescu, remarcabili jurişti din perioada interbelică, şi nepoată prin alianţă a marelui profesor latinist Nicolae Herescu. A absolvit ea însăşi Facultatea de Drept la Universitatea Bucureşti în 1949, fără să poată vreodată profesa în domeniu, înainte de a părăsi, în 1965, România comunistă.  În Statele Unite, unde a emigrat, a obţinut două masterate,  unul în informatică, la Universitatea Columbia, în 1969, iar celălalt în drept internaţional public, la Universitatea New York, în 1973.  În SUA a lucrat ca asociat curator la Biblioteca de Drept a Universităţii New York, între 1969 şi 1974, ca şefă a Bubliotecii Juridice  a ONU, între 1975 şi 1986, ca şefa a Secţiei de Referinţă şi Bibliografie a Bibliotecii Dag Hammarskjöld a ONU, între 1986 şi 1987 şi în fine, ca directoare a Bibliotecii Curţii de Comerţ Internaţonal a SUA în perioada 1987-1996.

Între 1991-1996 a fost copreşedinta organizaţiei ACORD, comitet politic pentru promovarea democraţiei în România, desfăşurând  o intensă activitate de lobby pentru ţara de origine la Congresul SUA şi la alte autorităţi americane.  Din 1997 a fost aleasă  preşedinta  comitetului. La  invitaţia  preşedintelui Emil Constantinescu, dna Vrăbiescu Kleckner a activat pro bono în cadrul Preşedinţiei României, în calitate de consilier  personal al preşedintelui Emil Constantinescu vreme de  18 luni (iunie 1999-decembrie 2000), interval de timp în care a locuit în Bucureşti. Activitatea ei în cadrul ACORD şi la Preşedinţia României este relatată în cele două volume publicate: O mărturie provocată – 1995-2000, Bucureşti, 2004 şi Din exil – Lobby în SUA pentru România, New York,  1990-1998.