Adina Rosetti, autoarea romanului Deadline, a scris o carte pentru copii, Domnișoara Poimâine și joaca de-a Timpul (publicată la Editura Curtea Veche), o poveste inundată de imaginație și culori. Din ea scot capul fel de fel de personaje care le povestesc copiilor cum stă treaba cu timpul și curgerea lui. Cartea este feeric ilustrată de Cristiana Radu, care a inventat, în nuanțe hipnotice, un întreg regat în care domnesc Domnul Azi, bătrana Doamnă Ieri, Domnișoara Poimâine sau spiridușul Vreodată. Adina Rosetti povestește cum a construit toată lumea asta și cum a făcut să traducă un concept abstract – timpul – într/o poveste cu foarte multe întâmplări.
Te rog să povestești și pentru noi cum ai început să te gândești la povestea asta, cât timp ți-a luat s-o scrii și în ce ritm ai pus-o cap la cap?
N-am început să mă gândesc deloc la o poveste anume, pur și simplu am fost oarecum provocată să inventez pe această temă. Pe la 3-4 ani, fetița mea, Clara, nu prea înțelegea cum statea treaba cu timpul și obișnuia să întrebe, plină de candoare, dacă a trecut mâine și când urmează să vină ieri. Cât despre poimâine și alaltăieri, erau noțiuni mult prea complicate. Am început să inventez niște personaje prietenoase, care să o facă să înțeleagă ce înseamnă cuvintele astea atât de abstracte. Așa au apărut Domnul Azi, bătrana Doamnă Ieri, Domnișoara Poimâine, spiridușul Vreodată și celelalte personaje din carte. La început, nu exista o poveste propriu-zisa și nici prin cap nu-mi trecea să aștern pe hârtie bazaconiile pe care le povesteam seara, la culcare, până când Cristiana Radu m-a rugat sa-i dau o poveste pentru copii să o ilustreze pentru un concurs international. Atunci, în lipsă de alta idee, m-am apucat sa scriu povestea Domnisoarei Poimâine, pentru că îmi era cel mai la îndemână. La concurs n-am mai participat, pentru că am ratat deadline-ul, și povestea a stat în sertar mai mulți ani, până când s-a ivit ocazia să o publicam la Curtea Veche, editura care a îmbrățișat proiectul de la prima citire.
Ai citit, probabil, multe cărți pentru copii. Există autori de care te-ai simțit mai apropiată, lângă care ai așeza-o pe raft și pe Domnișoara Poimâine?
Din cărțile pe care le-am citit în copilărie, cred că nimic nu m-a încântat mai mult decât Aventurile lui Habarnam si-ale prietenilor săi și Vrăjitorul din Oz. Înca le mai am și i le-am citit Clarei în edițile vechi, pe care le-am avut si eu. Dar n-as așeza-o pe Domnișoara Poimâine alaturi de aceste romane, as aseza-o mai degraba într-un raft cu literatură contemporană pentru copii, aș pune-o să bea ceai cu Dragonul care iubea ceaiul (creat de Alina Darian), să se lase adormită de Somnul Victoriei Pătrașcu, să se împrietenească cu prințesele date uitarii (Philippe Lechermeier si Rebecca Dautremer) sau să se sperie de infricosatorul, dar inofensivul, Gruffalo.
Nu ți-a fost teamă că un subiect atât de abstract, cum e timpul, ar putea părea „greu“ de abordat într-o carte pentru copii, sau complicat de înțeles pentru ei?
Tocmai asta am încercat să fac, să îmblânzesc aceste noțiuni abstracte, să mă joc cu ele și să transform adverbele de timp în niște cuvinte prietenoase și jucăușe. Oricum, copiilor le plac lucrurile astea, le place absurdul, se dau în vânt dupa suprarealism și adora arta contemporană, tocmai pentru dimensiunea ei ludică. Mai cred și că ăștia mici sunt mult mai inteligenti și mai intuitivi decât am vrea noi, oamenii mari, să credem, și că universul lor nu se reduce doar la cățeluși și pisicuțe, cu părul creț sau nu…
Cum au reacționat copiii tăi după ce a apărut cartea și le-ai putut citi din ea, ei fiind deja familiarizați cu povestea?
Sursa interviului: http://bookaholic.ro/adina-rosetti-interviu.html