Astăzi dăm startul recomandărilor de vacanță la Curtea Veche! V-am pregătit, timp de 9 săptămâni, câte o recomandare în fiecare marți, venită din partea echipei Curtea Veche Publishing. Ne dorim să vă înfrumusețăm vacanța de vară cu povești frumoase, lecturi interesante și cărți utile.
Astăzi, colega noastră din departamentul de Grafică, Alexandra Baciu, vă recomandă o poveste plină de farmec: “Părul Venerei” de Mihail Șișkin.
“Am ales “Părul Venerei” in primul rând datorită imaginii pe care titlul mi-o evocă. Îmi veneau în minte picturi cu Madone de Boticelli, Durer sau Van Eyck. Apoi, m-a intrigat posibilitatea de a afla ce se mai poate scrie despre o Veneră, o Venus, o Madonna, (personaje din trecut, imateriale, eterice, idealizate, reduse la spirit, intâmplător toate cu părul blond si curgător), azi, într-un timp al starurilor de plastic ce din păcate, refuză să mai facă minuni. Nu știu de ce, dar mereu am avut sentimentul că părul madonelor din Renaștere trebuie să fi avut la atingere textura suvițelor de cânepă pe care le vedeam în copilărie la piață, toate cu fire subțiri si firave, dar în același timp utile tocmai pentru rezistența lor. Dar m-am înșelat, “Părul Venerei” lui Șișkin nu este tern și uscat, este verde, mătăsos si plin de viață. Dar fragil, ca orice lujer de plantă ce învață să crească.
Nu mi-ar fi părut rău ca “Părul Venerei” să fi fost exact așa, ca o pictură din Renaștere în care artistul vrea să fie perfecționist, plină de idealuri cosmetizate și estetic perfecte, dar totuși nu. A fost altfel și mai bine. Am descoperit un adevărat “Turn Babel” al lui Bruegel, straturi peste straturi de povești, intercalate cu flash-uri fulgerătoare, accente de realitate crudă, tăiate parcă din Hyeronimus Bosch. Șișkin amețește și fascinează, înțelege frumusețea contrastului, faptul că fără lumină nu există umbră. Vede la fel ca marii pictori care au atins starea de perfecțiune a observației, omniscient, atotvăzător, ca și cum ai privi un film înregistrat pe o cameră cu cadru larg, HD. Privești ce privești și chiar atunci cand te-ai obișnuit cu personajele, narațiunea, viteza de rulare a peliculei, totul se schimbă brusc, cu frecvența unor bătăi din pleoape. Autorul îți arată, lacom de detalii, ca și cum ar vrea să cuprindă cu doi ochi o întreagă lume, câte o altă scenă de fiecare dată cand închide sau deschide ochii, o dată pe secundă. Iar tu, prins în dansul poveștii, urmezi împreună cu el.
________________________________
“Un pensionar care se uita la ele pe fereastră s-a dus la bucătărie, a rupt foaia calendarului și a oftat: mâine Pușkin o să fie omorât. Spre amiază, zăpada a început să se facă sfărâmicioasă, poroasă, nămeții erau găuriți ca de lăcuste, iar sub soc stratul de gheață care se topea parcă avea coșuri. La intrarea în restaurant, negrul în livrea mai că a început să danseze, bucurându-se de soare, și cu nasturii aurii strălucind, probabil venise aici cândva să învețe. La gradiniță, educatoarea, atunci când copiii s-au așezat pe olițe, a deschis fereastra, pentru a ajuta răceala și a reduce frecvența. Pe fereastra unei cofetării se vedea o reclamă: “Ieri ai fost larvă, iar mâine cenușă”. (…) Crucea de pe cupola bisericii era legată cu lanțuri, să n-o ia vântul. Slujba se terminase, și femei cu baticuri, după ce închiseseră drumul spre altar cu o sfoară întinsă, spălau mormăind podeaua calcată în picioare. La internatul pentru copii invalizi, pedagogul ridica saltelele din dormitorul fetelor, căuta prin paturi, scormonea prin noptiere în căutare de rimel, iar obiectul interzis, legat cu o ață, se afla agățat afară, atârnand sub fereastră. La piață, în acvarii pentru pestișori, se vindeau castraveți putin sărați. Un caucazian neras stergea mere cu o cârpă murdară. La scoală se preda Gogol. Tânărul profesor povestea cum că fuga nasului este fuga de moarte, iar întoarcerea lui este revenirea la rânduiala firească a vieții si morții. Niste indrăgostiți mergeau cu autobuzul pentru a-si concepe copilul, se lipeau unul de celălalt în înghesuială și, împreună cu ceilalți pasageri, țopăiau pe platforma din spate – apoi, acasă, înțepenind cu râsnița mirositoare de cafea în mână, ea își spuse: “Doamne, ce simplu e să fii fericit!” iar el deschidea o cutie de sardine învârtind capacul pe cheiță, ca și cum ar fi întors lumea, ca pe un ceas.”
_______________________________
Credeți că “Părul Venerei” de Mihail Șișkin este o lectură potrivită pentru vacanță?
