Are cel mai citit blog personal din România și cartea sa,”Filosofia sexului“, a devenit un fenomen editorial prin vânzările online spectaculoase. L-am rugat astăzi să ne scrie sfaturile lui pentru o relație reușită și ne-a spus că nu poate scrie așa ceva. Dar poate scrie despre iubire. Radu F. Constantinescu ne scrie astăzi despre dragostea perfectă, care este, de fapt… imperfectă.
Mulți oameni îmi scriu pentru tips & tricks despre relația perfectă. Habar nu am cum arată o relație perfectă, eu am avut numai iubiri. Imperfecte.
Relația mi s-a părut mereu divizia B a iubirii.
Chiar i-am scris într-o zi Muzei: O relație am cu fiscul, cu tine vreau o dragoste. Merită riscul.
Vrem prea multă siguranță, deși este evident că până și oamenii de știință au progresat din experimente care au dat greș.
Vrem să trăim aventura unui salt cu parașuta fără să ne fie frică. Dacă nu simți nicio emoție, de ce naiba mai sari?
Ne îndrăgostim din povești, nu pentru că primim la interviu o femeie cu un CV impecabil!
Formăm un cuplu, nu pornim împreună o firmă 🙂
Iar greșelile… cum să vă spun astfel încât să nu fie prea dur… ai măcar un prieten căruia nu i-ai greșit niciodată? Hai, lasă textele că nici eu nu am și suntem numai noi aici. Ni s-a greșit și am greșit la rândul nostru. Și suntem tot prieteni. De ce? Pentru că asta fac prietenii, se iartă unul pe celălălt.
Atunci doi îndrăgostiți? Un bărbat și o femeie care au împărțit momente mai intime decât o pană de cauciuc sau un cărat de mobilă? Ei de ce nu s-ar ierta?
Răspunsul e mai simplu decât pare: pentru că dragostea despre care spun că îi leagă e mult mai slabă decât dragostea de sine și orgoliul se simte rănit una-două ca o mimoză.
Dragostea e o conjunctură portabilă.
Este alibiul perfect pe care nu trebuie să-l mai dai.
Este o pereche de ochelari roz prin care până și greșelile par… par-donabile.
Chimia spune că avem nebunia și dragostea sunt cam același lucru. De-asta se și spune: Sunt nebun după ea.
Nu contest asta, dar dacă pentru fericire trebuie să o iei puțin razna, atunci propun să o luăm razna toți. Doi câte doi.
