Scriitorului maghiar László Krasznahorkai, autorul volumului “Satantango”, i-a fost decernat marți, 19 mai 2015, la Muzeul Victoria și Albert din Londra, premiul Man Booker International Prize. Premiul în valoare de 60.000 de lire steline este acordat la fiecare doi ani unui scriitor de ficțiune a cărui operă a fost tradusă în limba engleză. Versiunea internaţională a celui mai prestigios premiu literar britanic (Man Booker Prize) este una dintre cele mai importante distincții din domeniul literar și a ajuns la cea de a șasea ediție.
Motivaţia juriului: “operele sale magnifice pline de imaginaţie şi de pasiuni complexe, în care comedia umană se apropie în mod dureros de transcendenţă”.
László Krasznahorkai. Fotografie de Murdo Macleod pentru The Guardian
Înființat în 2005, premiul Man Bookfer International Prize este decernat unui scriitor în viață care fie a publicat în engleză, fie este prezent în traducere pe piața engleză de carte. Spre deosebire de Man Booker Prize, care se acordă unei singure opere literare, versiunea internaţională a acestui premiu onorează întreaga creaţie a unui scriitor. Printre laureații precedenți îi amintim pe: Ismail Kadaré în 2005, Chinua Achebe în 2007, Alice Munro în 2009, Philip Roth în 2011.
Potrivit BBC, scriitorul maghiar a fost desemnat câştigător dintr-un grup de 10 romancieri selectaţi de pe lista celor de Man Booker International Prize. Cei 10 finalişti au fost: Cesar Aira (Argentina), Hoda Barakat (Liban), Maryse Conde (Guadelupa), Mia Couto (Mozambic), Amitav Ghosh (India), Fanny Howe (Statele Unite ale Americii), Ibrahim al-Koni (Libia), Laszlo Krasznahorkai (Ungaria), Alain Mabanckou (Congo-Brazzaville ) şi Marlene van Niekerk (Africa de Sud), niciunul dintre aceşti finalişti nemaifiind nominalizaţi anterior la acest trofeu.
„Se cuibări sub plapuma caldă, îşi aşeză capul pe braţ, dar nu reuşi să-şi închidã ochii: îl îngrozea dangătul macabru al clopotului, dar mai cu seamă liniştea asta pogorâtă subit, muţenia asta ameninţătoare, simţind că acum chiar se poate întâmpla orice. Dar nicio mişcare, la fel cum şi el rămase nemişcat în pat până când, la un moment dat, între obiectele tăcute din jurul lui se declanşă un dialog nervos (bufetul a început să trosneascã, cratiţa să zdrăngăne, o farfurie de porţelan a alunecat la locul ei), atunci se întoarse subit, cu spatele la transpiraţia ce se răspândea din madam Schmidt, pipăi cu o mână paharul cu apă pregătit lângă pat, golindu-l dintr-o înghiţiturã. Simţi cum, aproape instantaneu, s-a şi eliberat din chingile spaimei copilãreşti; oftă, îşi şterse fruntea transpirată şi, ştiind că Schmidt şi Kráner abia acum adună dobitoacele ca să le ducă apoi de pe Szikes la grajdul Gospodăriei aflate spre miază- noapte de colonie, ca apoi să-şi primească, în sfârşit, banii reveniţi pentru cele opt luni amarnice, deci, că vor mai trece câteva ore până ajung acasă, se hotărî sã încerce să mai doarmă puţin.” (Satantango)
„Satantango” este primul roman al lui László Krasznahorkai, unul dintre cei mai apreciați autori maghiari, care poate fi comparat cu Gogol și Melville. Maestru al apocalipsei, László Krasznahorkai îşi fascinează cititorii cu o scriitură puternică, cu personaje aflate la limita umanităţii, cu scene care iau o turnură dramatică şi cu umorul negru savuros care fac din autor un jongler de idei şi cuvinte.
Câştigarea acestui trofeu literar confirmă receptarea bună de care s-a bucurat această carte, publicată în 2012 la Curtea Veche Publishing şi care continuă până în prezent să atragă un public mare de cititori.