Continuăm recomandările de vacanță cu o recenzie a volumului “Abilități de comunicare” de Allan & Barbara Pease, care conține sfaturi și idei ce ne pot ajuta să ne îmbunătățim relațiile cu cei din jurul nostru.
Săptămâna aceasta recomandarea vine din partea colegei noastre din departamentul de Grafică, Alexandra Burghelea. Ne dorim să vă înfrumusețăm vacanța de vară cu povești frumoase, lecturi interesante și cărți utile!
“Cartea soților Pease trebuie să fie printre cele mai concise și utile din câte există! Pe câți dintre noi nu ne exasperează introducerile kilometrice! Iată că încă de la început, renumiții autori în domeniul relațiilor interumane își concentrează la maxim mesajul folosind numai trei sferturi de pagină în introducere și 87 de alte pagini pentru cele trei secțiuni ale cărții
Cu siguranță că știm cu toții câte ceva despre limbajul corporal, dar unele informații sunt deosebit de prețioase, cum ar fi de exemplu poziția coatelor. Este bine să le ținem depărtate de corp, proiectând astfel o imagine de om puternic și cinstit. Dacă facem pe dos și le ținem lipite de corp/ înăuntrul brațelor scaunului, transmitem imaginea unui om temător, învins sau negativist.
Anumite informații din carte pot părea truisme, dar oare nu din cauza aceasta deseori nu mai suntem atenți, nu conștientizăm deplin urmările unor comportamente și putem pierde astfel oportunități importante?
În primul rând, să ne întipărim bine în minte că toți oamenii au nevoie de apreciere și că instinctul de a ne simți importanți este adânc înrădăcinat în fiecare dintre noi. De aici și bucuria cu care ne auzim rostit numele de către alte persoane. Spun foarte frumos autorii că ni se pare că numele nostru “e sunetul cel mai plăcut din lume”! Vedeți, deja v-au venit câteva idei despre cum vă puteți îmbunătăți relațiile? Eu una am rămas uimită de logica și importanța informațiilor oferite în carte!
În prima secțiune, “Cum îi faceți pe oameni să se simtă importanți” aflăm multe trucuri de mare ajutor, pornind de la soluții uimitoare pentru banala problemă a reținerii numelor la un nou loc de muncă până la sfaturi pentru a deveni buni ascultători, știut fiind că preferăm să petrecem timp mai degrabă cu cei care sunt buni ascultători, decât buni vorbitori. Vă întrebați deja oare ce soluții oferă soții Pease pentru problema reținerii numelor? Repetiția numelui nou în cadrul aceleași propoziții este prima soluție: Diana, mă bucur să te cunosc, Diana! Apoi asocierea cu un obiect inspirat de nume. Poți să te gândești la Diana, zeița vânătorii sau la arcul ei! Și în final, vizualizarea unei scene nostime/ridicole în care obiectul inspirat de numele persoanei interacționează în mod ridicol cu trăsătura ei fizică cea mai vizibilă. De exemplu, dacă Diana (colega) are un nas mai mare, putem vizualiza cum atunci când aleargă cu al ei arc în mână, se înțeapă în el din cauza mărimii nasului Sigur o să rețineți mai ușor numele, e puterea vizualizării!
A doua secțiune, “Cum să fiți buni interlocutori” aduce informații folositoare atât celor care sunt în poziția de angajați cât și angajatorilor! Știați cât de important este să folosiți întrebări deschise, de genul În ce fel…? Spune-mi despre… în locul celor închise precum Cine/cum, etc….? Ele ajută să se construiască relația, să vă cunoașteți mai bine interlocutorul.
Un alt lucru care poate părea banal și totuși deseori ne iese din minte este că trebuie să ne structurăm intervențiile în funcție de genul interlocutorului, căci bărbații și femeile au construite total diferit creierele. De exemplu, dacă vorbești cu un bărbat trebuie să îți aștepți rândul ca să “iei cuvântul”, pe când într-o discuție cu o femeie acest lucru ar fi o mare pierdere de timp! Trebuie să participi activ, altfel îmbătrânești, adaug eu! Continuând, dacă bărbații au nevoie de argumente și informații concise, femeile, din contră, sunt sensibile la detalii personale și este chiar indicat să îți exprimi sentimentele.
Autorii fac și o listă scurtă a expresiilor ineficiente care trebuie eliminate din vocabular, orice post am ocupa! De exemplu, când se spune “Nu vreau să fiu…”, de fapt chiar asta dorește respectiva persoană – “Nu vreau să fiu grosolan” e urmat de obicei de o afirmație grosolană!
Printre multe altele, din secțiunea aceasta putem afla cum să câștigăm spontan încrederea celorlalți, despre reacția enorm-pozitivă a zâmbetului, cum să reacționăm la critici sau cum să transformăm formulările negative în formulări pozitive.
Ultima secțiune a cărții, “Prezentări de afaceri”, este un ghid-esență pentru toți cei implicați în vânzări. DAR POATE NU DOAR PENTRU EI! Câți dintre noi nu trebuie să ne susținem ideile folosind o prezentare? Soții Pease ne atenționează: “Reținem doar 10% din ceea ce auzim, 51% din ceea ce vedem și auzim și 92% (wow! – sublinierea mea) din ceea ce vedem și auzim și ne implicăm”. Ce învățăm de aici: dacă doar vorbim, efectul este minim, dar dacă le și arătăm oamenilor grafice/ cărți / diagrame + îi și implicăm pe ceilalți în prezentare, atunci ne vor ține minte cu siguranță!
Spicuiesc alte lucruri interesante din secțiune: cum să ne structurăm un discurs convingător, cu pași explicați clar & exemple – de la captarea atenției printr-un fragment spectaculos sau comic, la motivație, argumente și concluzia care să întipărească sigur în mintea ascultătorilor mesajul tău! Mai aflăm de asemenea că la finalul unui interviu / întâlniri e indicat nu doar să strângem mâna persoanei dar și să zâmbim înainte de a pleca (ne răsucim ușor cu fața către posibilul angajator chiar înainte de a ieși pe ușă). Asta pentru ca el să își amintească fața ta zâmbitoare și nu spatele
Închei recomandarea mea de vacanță cu încurajarea din Concluzia soților Pease, Cum să dresezi un elefant, încurajare care conține totuși ceva care m-a pus pe gânduri! Autorii ne atrag atenția:
“Din ziua în care ne naștem și noi suntem condiționați de educatorii noștri. În afară de instinctele înnăscute, apărem pe lume fără nicio cunoștință și tot ce facem sau gândim este rezultatul condiționării de către «educatori» – părinții, frații, prietenii, profesorii noștri, reclamele și televiziunea. În general, condiționarea este subtilă și repetitivă și ni se insinuează în subconștient, unde este înmagazinată pentru ca mai târziu, în viață, să luăm decizii conform ei. (…) Mass-media ne spune că nu suntem suficient de buni. Ca să fim fericiți trebuie să fim slabi, să avem pielea, părul și dinții perfecți (…) Pe măsură ce ne maturizăm parcurgând cea mai abruptă curbă de instruire din viața noastră, ni se spune permanent mai degrabă ce NU PUTEM FACE (sublinierea mea) decât ceea ce putem face. (…) Începeți chiar acum să înlocuiți constrângerile negative cu obiceiuri pozitive. Cum realizați asta? În același fel în care a fost dresat elefantul: repetând ce ați învățat și punând în practică acțiuni pozitive, pentru ca ele să devină obiceiuri de tipul «pot să fac».”
Asta a fost cartea din care ai ce învăța! Allan și Barbara Pease – “Abilități de comunicare”
