“Trei tigri trişti” de Guillermo Cabrera Infante pentru prima oară în limba română

Pentru iubitorii de lectură, traducerea cărţii lui Guillermo Cabrera Infante în limba română este o mare bucurie. Publicat pentru prima oară în 1965, Trei tigri trişti (sub numele original Tres tristes tigres) a avut un caracter experimental şi a reprezentat, la vremea aceea, o ruptură de canoanele clasice ale romanului printr-o extraordinară inovaţie lingvistică: folosirea stilului colocvial, inserarea de jocuri de cuvinte (chiar titlul cărţii este un tongue twister în spaniolă), referiri la alte opere literare, chiar şi o tipografie de tip Sternian (introducerea de pagini goale în secţiunea Câteva dezvăluiri).

Traducerea acestui volum a constituit o provocare extraordinară, datorită limbajului atât de autentic folosit de către Cabrera Infante. În volum pot fi întâlnite fragmente sau chiar pagini întregi care redau vorbirea colocvială, de zi cu zi, cu greşeli de pronunţie, de ortografie sau chiar si de punctuatie. Traducătorul acestui volum – Dan Munteanu Colán, a reuşit, prin traducerea extraordinară pe care a realizat-o să redea cu mare acurateţe autenticitatea scriturii lui Cabrera Infante.

Romanul a fost apreciat ca „una dintre cărţile cele mai jucăuşe care a ajuns în SUA din Cuba”, „un Ulise cubanez mai modern, mai sexy, mai amuzant” (Dalkey Archive) prin care Cabrera Infante “intră în primul rând al romancierilor latinoamericani, alături de Şotron al lui Cortázar şi Un veac de singurătate al lui García Márquez” (New York Review of Books).

Mario Vargas Llosa spune chiar că „niciun alt autor de limba spaniolă, cu excepţia poate a inventatorului satului Macondo, nu a mai reuşit să creeze cu atâta forţă şi culoare o mitologie citadină, aşa cum a reuşit cubanezul Guillermo Cabrera Infante“, în vreme ce Salman Rushdie a apreciat romanul ca fiind „cel mai încântător/sexy/amuzant/zgomotos/inovator/evocator roman pe care oricine, chiar şi un englez, şi-ar dori să-l citească“.

Trei tigri trişti prezintă o viziune fermecătoare asupra vieţii şi a personajelor colorate dintr-o ameţitoare societate cubaneză pre-Castro, viziune născută din amintirile unui om separat, prin exil, atât de ţara, cât şi de tinereţea sa:

Guillermo Cabrera Infante s-a născut în Cuba anilor ‘20. Părinţii săi au făcut parte dintre fondatorii Partidului Comunist, iar la venirea Revoluţiei Infante Cabrera a colaborat cu membrii acesteia, fiind primul delegat al departamentului cultural din Ministerul Educaţiei. De-a lungul timpului, a fost redactor la reviste importante, critic de film şi chiar director al Institutului de Cinematografie, pe măsură ce Fidel Castro înainta la putere.

În momentul în care a blamat primele decizii de cenzură ale regimului, cărţile sale au fost interzise în Cuba. Trei tigri trişti nu a circulat niciodată în ţara evocată atât de colorat în paginile sale. În jurul unui om de o valoare de netăgăduit s-a creat o cortină de tăcere, fapt ce a generat numeroase voci critice.

Primele declaraţii pe care le-am făcut împotriva lui Castro au fost în Iulie 1968,  la cincisprezece luni după ce cartea mea (Trei tigri trişti, n. t. ) fusese publicată, şi nici nu-i poţi închipui cât de repede s-a creat un vid în jurul meu. Am încetat să mai apar în antologii. Pot să-ţi povestesc despre o serie întreagă de antologii unde era menţionat efectiv oricine, şi eu nu apăream (declaraţie într-un interviu acordat lui Marie-Lise Gazarian Gautier de la Dalkey Archive Press cu câţiva ani înainte de moartea sa din 2005)

Deşi mai discretă decât a altor membri faimoşi ai Boomului hispanoamerican, de care a încercat să se detaşeze în repetate rânduri, cariera lui Cabrera Infante nu a fost lipsită de apreciere din partea lumii literare, acesta primind în 1964 Premiul Biblioteca Breve, iar în 1997, Premiul Miguel de Cervantes pentru întreaga activitate.