Nunta la malul marii este o comedie numai buna pentru zilele de vara, cand vrei sa te retragi intr-un colt umbros al gradinii din fata unei ceainarii. Actiunea se petrece intr-un sat marocan, unde tinerii plecati la oras lasa ocheadele aruncate frumusetilor traditionale pentru a se holba la decolteul frantuzoaicelor de pe ecranul cinematografului. Monotonia satului este alungata cand are loc o nunta ciudata, de la care lipseste chiar mirele. Misiunea de gasire a mirelui, care se dovedeste a fi un afemeiat incurabil, hotarat sa-si continue traiul hedonist (fara sa fie deranjat de prezenta unei mirese) starneste rasul cititorilor. Situatiile hazlii se vor tine lant, intr-un ritm febril, in care trairile se vor schimba rapid. Scriitorul Abdelkader Benali, care si-a petrecut o parte din copilarie intr-un sat marocan, apoi mutandu-se alaturi de parintii sai in Olanda, a scris acest roman cand avea doar 21 de ani. Entuziasmul criticilor si al cititorilor in fata unui roman plin de culoare l-au incurajat sa-si cultive talentul literar.
Ne-am obisnuit sa gasim in romanele scriitorilor arabi situatii conflictuale, tabuuri incalcate, pentru care femeile platesc un pret menit sa le mutileze demnitatea, ciocniri intre generatii si mizerie sociala. Nunta la malul marii este un roman atipic. Poate Abdelkader Benali a vrut sa arate ca mai exista si probleme tratate prin umor in Maghreb, amintindu-mi de lumea satului descris in filmul Izvorul femeilor, regizat de Radu Mihaileanu. In centrul evenimentelor se afla un mire care fuge de la locul faptei. Nu vrea in ruptul capului sa renunte la desfatarile vietii de burlac, cunoscute inca de la primele semne ale pubertatii, in bordelurile din oraselul apropiat satului.
Pentru a fi martor la peripetiile mirelui absent la propria nunta trebuie sa parcurgi multe pagini deoarece Benali este un povestitor ghidus, care se tine de giubuslucuri. Te plimba mai intai prin satele de la malul marii, printre coline. Iti prezinta familiile din aceasta lume pitoreasca. Pana sa ajungi in toiul actiunii, scriitorul te poarta de-a lungul strazilor intortocheate, asemenea unui taximetrist care vrea sa obtina un tarif cat mai mare de la turistul strain. Dar scriitorul nu se dovedeste a fi hraparet, vrea doar sa-l inveseleasca pe cititorul din spatiul occidental, prezentandu-i noi decoruri. In aceste decoruri ia nastere o istorie paralela cu a mirelui. Este vorba despre povestea fratelui sau, a iubirii acestuia si a plecarii in Olanda, alaturi de consoarta hotarata sa nu se implice in sarcinile casnice trasate de soacra guraliva. Mirele joaca rolul oii negre ramase acasa, micul sarlatan care traieste pe spinarea fratelui din Vest. Dar portretul de petrecaret cameleonic este realizat de nepotul sau, Lamarat.
Cand unchiul este dat disparut, Lamarat se embarca in corabia aventurilor hazlii…o corabie adaptata la tinutul stancos, in panta, un taxi vechi. Taximentristul este cel mai bun prieten al fugarului. El ii destainuie peripetiile din barul Lolita, plin de trufandale interzise, din care mirele se infrupta ori de cate ori avea ocazia, chiar si in ziua nuntii. Autorul transforma aceasta cautare intr-un periplu cultural, in directia radacinilor pierdute. Cititorul din Vest descopera, intr-o nota comica, viata satului marocan. Un sat din care pleaca muncitorii necalificati ai Europei pentru a-si construi, la intoarcere, o casa in orasele fostilor colonisti spanioli. Un sat in care promisiunile amoroase au fost soptite printre cactusi, unde satenii au cuvintele intepatoare pregatite, de aceea nu trebuie sa afle de isprava mirelui. Ei trebuie sa aiba privirea acaparata de bunatatile aromate, oferite la banchetul nuptial oriental, pentru a nu observa crisparea soacrei ingandurate.
Romanul scris de Abdelkader Benali pare un film in care scenele curg una intr-alta spre confuzia privitorului, asumata de regizor. Cand mirele este gata-gata sa fie insfacat de nepotul sau, apoi fortat sa ramana alaturi de o (SINGURA!) femeie, regizorul are chef de sotii. Introduce alte scene, din copilaria olandeza a nepotului, din viata parintilor inainte sa apara el pe lume, din aventurile picante ale soferului de taxi, din viata femeilor care si-au dat jos valul pentru a-si face veacul in preajma barului deocheat. O voce narativa marcheaza intersectarea povestilor despre fiecare personaj in parte. Vocea pune intrebari, i se adreseaza din cand in cand si cititorului-spectator, ironizeaza, apoi recurge la simpatia fata de afemeiatul sentimental, care vrea sa-si ia lumea-n cap. Ghidusiile acestui scriitor merg pana intr-acolo incat schimba eroul principal imediat ce dai pagina. Cand este unchiul in centrul atentiei, cand nepotul ajuns la poarta ispitelor din tinutul toropit. Te vei intreba daca mirele ii va lasa nepotului sau tainele placerilor clandestine drept mostenire.
Un Bildungsroman iesit din tipare, in care Praslea in varianta marocana trebuie sa-l captureze pe unchiul vicios, o parodie cu parfum exotic, o lectura care descreteste fruntile…si opiniile fiecarui cititor pot continua. Parerea comununa: lectura merita incercata!