„Pioniera goală” de Mihail Kononov este unul din acele romane pe care la început nu le publică nici ruşii, nici americanii, dar despre care se vorbeşte intens şi aprins, pentru că manuscrisul circulă din mînă în mînă (pe sub mînă… Iar „Pioniera goală” a apărut doar după 10 ani de samizdat).
Un roman a cărui acţiune are loc în cel de-al II-lea Război Mondial, în blocada Leningradului, iar personaj principal e Maria Muhina, o pionieră de 14 ani, rămasă orfană, prin ochii căreia se vede acea cumplită perioadă istorică. De aceea, deşi avem acelaşi război despre care ştie toată lumea, Mihail Kononov ne aduce prin „Pioniera goală” o altă imagine a războiului, o altă viziune, o altă stare şi atmosferă, ceea ce rezultă fiind o istorie mult mai interesantă şi mai proaspătă, mai inocentă şi mai subiectivă, mai simplă cumva şi în acelaşi timp mai frustră, mai directă, mai dură şi mai crudă, ocheanul fiind în interior, nu în exterior. Maşa înţelege să-şi slujească Patria aşa cum a fost învăţată în şcoală, punînd în faţă interesele colectivului, respectîndu-şi superiorii în orice situaţie ş.a.m.d., rolul ei primordial fiind acela de „femeie” a ofiţerilor, pe care încearcă din răsputeri să-i facă să nu simtă lipsa căldurii feminine… concrete. De la atîta „slujbă” se creează şi un al doilea plan, unul nocturn-imaginar, în care ea crede că execută o misiune secretă a comandantului Zukov, Muha transformîndu-se în Ceaika şi, devenind invizibilă şi acorporală, se luptă cu duşmanii nazişti în zbor, intrînd în Leningradul blocat şi încercînd să înlăture pericolul care vine din aer. Ambele linii de subiect îi permit lui Mihail Kononov să experimenteze, să aducă în subiect scene violente a la Mamleev sau Sorokin, dar şi momente impresioniste în stilul lui Venedikt Erofeev, în ambele cazuri depăşindu-i prin intensitate pe celebrii lui colegi, scena cu bunicuţa din blocada Leningradului fiind poate cea mai dură istorioară din literatura rusă contemporană, tocmai fiindcă e realistă şi s-a putut întîmpla în acea perioadă istorică unică – blocada Leningradului.
Pe lîngă măiestria stilistică, Kononov ştie să facă o construcţie interesantă a romanului, sfîrşitul fiind la fel de surprinzător pentru cititori ca şi scriitura propriu-zisă. „Pioniera goală” de Mihail Kononov e un roman original, care se înscrie în linia romanelor scrise de scriitori ruşi contemporani care au fost traduse la noi în ultima vreme, un roman care merită citit, analizat şi discutat. O feerie belicos-erotică, în care viaţa şi moartea se află la distanţă de un pas, despărţite doar de o partidă de sex cu o minoră, acţiune văzută ca o datorie patriotică, o naraţiune cu dragoste curată şi sex murdar şi cu zboruri nocturn-onirice ale pionierei ABSOLUT goale. Lectură utilă!