“Într-o lume în care rolul cărții contează din ce în ce mai puțin, asta mai lipsea: ca o editură să rămână fără computere și documente. Într-o lume în care absurditatea se ridică deasupra temeiurilor legale, vedem o editură împiedicată să lucreze printr-o agresiune. Urmăresc știrile despre ceea ce se întâmplă în Str. Ion Mincu Nr.11 cu revoltă și consternare. S-a recurs la violență înainte de a se aștepta o soluție legală definitivă. Nu înțeleg de ce Poliția permite ca aceste lucruri să se întâmple. Sper ca pierderile pe care una dintre cele mai importante edituri din România le înregistrează în aceste zile să fie cât mai mici.”
Bogdan Suceavă

“Draga Dna si Dle Arsene
Sunt siderat si revoltat; timorat și trist; speriat și îngrijorat. Pe rând, fiecare din aceste stări iese in fata.
Din comunicatul de presa al Editurii Curtea Veche iau act că sediul ei a devenit victima unei actiuni in forta, a unui grup interlop,
Un episod dintr-un serial ce confirmă ca Romania e din ce in ce un loc tot mai riscant, mai nesigur, mai expus arbitrariului, forței oarbe, reglării de conturi în stil mafiot.
Este de necrezut că, sfidând fatis deciziile justiției,  cineva poate opera astfel, nederanjat de forțele de ordine și inobedient la dispozitiile lor.
Cu un asemenea scenariu de vandalism, comparabil și cu cele din anii dictaturilor de toate culorile ne descoperim vizitati de stafiile istoriei.
Prin abuzul ce pericliteaza patrimoniul unei redutabile institutii culturale, ce și-a castigat cu inteligenta si efort, prestigiul
pe esichierul lumii editoriale, Romania se plaseaza in afara Europei, a civilizatiei, a lumii legii.
Nici macar o pedeapsă exemplara a vinovatilor nu poate repara o asemenea imagine grav deteriorata.
Evenimentul compromite grav siguranta individului, a proprietatii, cauza democratiei ce, iata, refuza astfel sa se nasca,
sau, daca s-a nascut, amana sa isi arate fata. In ultimul timp ea pare refugiata in ilegalitate.”
Coriolan Babeti

“Sunt profund deprimat, dar nu complet surprins de abuzul murdar căreia i-a căzut victimă Editura Curtea Veche, instituţie prestigioasă şi serioasă, un excelent promotor al cărţii în România şi în străinătate.

Sunt deprimat pentru că şi aşa edituri precum Curtea Veche, care îşi asumă riscurile şi tribulaţiile promovării culturale într-un mediu neprietenos faţă de litera scrisă, au dificultăţi enorme de supravieţuire, în ciuda esenţei nobile şi necesare a misiunii şi muncii lor. Curtea Veche este o redută împotriva mercantilismului şi a prostului gust. Este o editură curajoasă care nu ezită să-şi asume riscul unor apariţii editoriale pe nişe înguste, de înalt nivel academic, ştiinţific sau cultural, chiar când este limpede că nu vor fi răsplătite de succese comerciale facile.

Pe de altă parte, nu sunt surprins că o instituţie culturală este ţinută ostatică de o firmă de bodigarzi, singura sub-specie profesională care prosperă indiferent de crize sau de traiectoria ciclurilor economice şi sociale prin care a trecut şi trece România. Nu miră că Editura Curtea Veche este victima unei lumi interlope care a desfigurat până la non-sens ideile de restituire, proprietate, stat de drept.

Să privim lucrurile în faţă!  Situaţia în care a fost pusă Editura Curtea Veche nu este singulară. Avem de-a face cu un nou conflict între  o instituţie culturală fragilă şi mafia imobiliară. Se confruntă aspiraţiile umaniste ale unei societăţi în curs de a-şi redefini valorile cu rapacitatea prădătorilor care se mişcă nestingheriţi într-o piaţă care nu urmează vreo logică sau legitate economică, ci legea junglei. Avem de-a face cu o dispută simbolică între bastoanele de cauciuc al unor forţe private de securitate şi cartea, la modul generic, care ar trebui să fie un bun public protejat de autorităţile statului şi de statul de drept. Justiţia poate fi oarbă, dar nu amorală!

Mi s-ar mai părea firească nu numai o atitudine fermă din partea autorităţilor, dar şi o reacţie masivă de solidaritate din partea opiniei publice. Mijloacele de informare în masă, omniprezente şi influente, atât de interesate în a căuta adevăruri inutile în mormintele  şi căminele oamenilor, ar putea să se angajeze  în apărarea unei instituţii lipsite de protecţie în faţa bocancilor şi combinezoanelor negre.”
Petru Dumitriu, autor publicat de Editura Curtea Veche

“Astazi, Comisia Europeana a publicat raportul pe Romania in care se constata ca tara noastra incalca in mode clar si regulat reglementarile europene in domeniul justitiei. Acesta este un exemplu in care nu neaparat justitia greseste (nu exista inca o hotarare in acest sens, in intelegerea mea) ci insasi cetatenii care actioneaza intr-un mod abuziv blocand accesul angajatilor unei edituri respectabile in locul in care isi desfasoara activitatea. Chiar in cazul in care proprietarul sau mostenitorul proprietarului are avea o hotarare definitiva si irevocabila in acest sens, civilitatea si grija fata de o institutie de cultura ar indemna macar la o rezolvare  eleganta a acestui conflict.”
Alexandru Balasescu

“Este incredibil ceea ce se intampla cu editura Curtea Veche, una dintre prestigioasele edituri din tara!
Munca unor oameni ca acestia nu trebuie sa se risipeasca in van din cauza unor calibani care probabil n-au tinut in mana lor decat cartile de joc. Acolo este un inestimabil tezaur, care pastreaza truda unor oameni nerabdatori sa fie editati, pentru a umple de bucurie sufletele miilor de cititori. Nu mai vorbesc de truda si banii minunatului colectiv care da viata atator proiecte literare, atator vise ale autorilor.
Rog autoritatile sa ia urgent masurile de rigoare pentru pedepsirea celor vinovati si punerea in drepturi a editurii.
Ca autor publicat la editura Curtea Veche sunt cu tot sufletul alaturi de doamna Irene Arsene si de intreg colectivul editurii.”
Lacramioara Stoenescu