Mihail Șișkin, cel mai important scriitor rus contemporan și principalul candidat al Rusiei pentru premiul Nobel a fost în București la invitația Curtea Veche Publishing. În România, scriitorul este foarte cunoscut și îndrăgit pentru volumul “Scrisorar”, apărut la Curtea Veche Publishing în 2012. Vineri, 4 octombrie a avut loc lansarea celui de-al doilea volum publicat în România, “Părul Venerei”, opera autorului cea mai apreciată de critica internațională.
La evenimentul de lansare a romanului “Părul Venerei”, Mihail Șișkin a mărturisit că povestea romanului a început cu mulţi ani în urmă, când mama sa, bolnavă de cancer, i-a dat să citescă jurnalul ei din tinereţe, o tinereţe petrecută în anii ’40, ’50, adică în cea mai neagră perioadă a istoriei ruse în veacul trecut. “Mă aşteptam să văd apăsare, tristeţe, când colo însă, paradoxal, era un jurnal fericit, al unei fete cu bucurii mărunte de zi cu zi, care caută iubirea. Marile întrebări pe care şi le pune orice om sau orice scriitor sunt aceleaşi, dintotdeauna. Diferă doar răspunsurile pe care le dăm. Iar cărţile mele sunt de fapt încercări de a răspunde aceleiaşi întrebări fundamentale: Cum poţi trăi când ştii că asupra ta, ca om, planează perspectiva morţii?”
Mihail Șișkin a vorbit deschis despre rolul scriitorului, care, în opinia sa, absoarbe oroarea lumii, însă are ca misiune să transmită cititorilor căldură sufletească şi lumină. Cărţile lui Mihail Șișkin sunt pline de cruzimi şi suferinţă, dar nu acestea reprezintă subiectul lor central: sunt cărţi “despre cum pot fi depăşite cruzimile şi suferinţa”, așa cum le descrie chiar scriitorul.
Continuând meditația asupra scrisului, Mihail Șișkin le-a mărturisit cititorilor că, în opinia sa, există două feluri de scriitori: stăpân al romanului şi sclav al romanului. “Când eşti tu sluga romanului, romanul se îmbracă în halat, îşi bea cafeaua şi te cheamă din clopoţel. Tu dai fuga şi-l întrebi: Despre ce scriem azi? Eu unul fac parte din această categorie, iar momentele în care mă sperii sunt atunci când aştept și-aştept. Şi-aştept. Iar clopoţelul nu sună.”
“Părul Venerei” este povestea unui interpret din limba rusă la un birou elveţian pentru azilanţi care se străduiește să se adapteze la cea mai bună dintre lumile posibile, bântuit fiind de toate poveştile pe care le aude. Transcrierile interviurilor la care participă se insinuează în roman tot aşa cum se insinuează în viaţa lui interioară. Interpretul este firul care leagă numeroasele poveşti în poveste: călătoriile interpretului în Italia, în căutarea originii iubirii, sau poate doar a adevărului despre ea; îndepărtarea de soţie şi de fiu; suferinţele cuplului în criză; scrisorile trimise fiului şi adresate unui anume Nabucodonosaurus, stăpânitor al unei magice împărăţii insulare; bucăţi din jurnalul Isabellei, o faimoasă cântăreaţă de la începutul secolului XX, a cărei biografie interpretul ar fi vrut cândva să o scrie. „Golurile“ dintre aceste poveşti sunt umplute cu fragmente din lecturile interpretului despre războaie antice nu mai puţin civilizatoare decât cele moderne. Pentru a-l cita chiar pe Şişkin, Părul Venerei nu este un roman care trebuie înţeles. Realitatea rezidă în limbaj, identitatea personajelor e incertă, susţinută de o tramă amplă, înnebunitoare.
Mihail Șișkin s-a născut în 1961 la Moscova și a studiat la Institutul Pedagogic din capitală. După absolvire a lucrat ca jurnalist și apoi ca profesor de engleză și germană. În 1995 s-a mutat în Elveția, unde locuiește și astăzi. În prezent, Șișkin lucrează ca interpret asistând autoritățile elvețiene în intervievarea persoanelor din Rusia sau din alte părți ale fostei Uniuni Sovietice care cer azil. Multe dintre poveștile și descrierile pe care le-a tradus și-au găsit loc în romanele sale. Și-a făcut debutul literar în 1993 cu volumul de scurte povestiri „Urok Kalligrafii” (Урок Каллиграфии). În continuare, Șișkin a publicat romanele: Zapiski Larionova (Larionov’s Reminiscences), în 1994, „Vzjatie Izmaila” (Взятие Измаила, 1999) care a câștigat Russkii Buker în 2000, „Venerin Volos” (Венерин Волос, 2005) premiat cu Nacionalnyi Bestseller în 2005 și premiul „Marea Carte” în 2006 și „Scrisorar” (2010). Pe lângă rusă, Șișkin scrie și în germană.
În afara premiilor naţionale menționate mai sus, a fost recompensat şi cu prestigioase premii internaţionale: Premiul Cantonului Zürich în 2000, Prix Du Meilleur Livre Étranger (secţiunea eseu) în 2005, Premiul Grinzane Cavour în 2007, Premiul internaţional pentru literatură Haus der Kulturen der Weltîn 2011.