Autor este Jamie Oliver. Acel Jamie Oliver. De la care ai aștepta o poveste despre mâncare. „Burgerașul năstrușnic”. „Spaghetti bucluchese”. „Chifteluțe à la hai-hui”. Sau așa ceva. Dar deși debutul lui Jamie în ficțiune pentru copii cuprinde repetate momente de lăsat cititorului gura apă, Billy și uriașa aventură (368 de pagini, traducere de Diana Ilie, ilustrații de Mónica Armiño) este totuși o poveste despre cu mult altceva decât mâncare.
Cuprins
Copiii și alte creaturi magice
Un tată care amintește mult de Jamie își duce gemenii la culcare. Bineînțeles, nu-i chip ca micii Jesse și Autumn s-adoarmă fără o poveste. Și nu orice poveste. Nu una dintr-o carte. Ci una proaspătă și nemaiauzită. Așa ne întoarcem în anii ’80, la aventura adevărată-adevărătuță a lui Billy inimosul și-a simpaticilor lui prieteni: Jimmy cel nebun după Natură, Anna cea plină de idei și Andy cel cu burtică neastâmpărată, ca să nu dezvăluim mai mult…
Cei patru trăiesc într-un orășel englezesc pitoresc care sâmbetele devine terenul lor de joacă, la liber. Ștrengarii se organizează din timp prin walkie-talkie și își pregătesc escapadele cu mare grijă (mâncare la pachet, instrumente necesare explorării, ocazionalele minciunele nevinovate pentru părinți, etc.), înainte de a se avânta pe biciclete în căutare de mari peripeții.
Care într-o bună zi se și ivesc. Când furtuna dărâmă un ulm peste zidul de piatră care împrejmuiește Codrii Cascadelor, aflați în vecinătatea orașului și unde toată lumea îi avertizase în mod expres să nu calce, cei patru se folosesc de trunchiul doborât pentru a escalada zidul și a pătrunde în misterioasa pădure interzisă…
Și acum, încotro?
• „— Trebuie să urmăm calea naturii, a zis Jimmy, preluând conducerea. Cred că o să ne conducă spre locuri foarte interesante.
— Calea naturii? Ce vrei să zici? a întrebat Billy.
— Da, nu văd nicio cale, Jimmy, a adăugat Anna.
— Ce vă spun eu mereu? Uitați-vă de aproape și fiți atenți, vulpițe șmechere! a răspuns Jimmy, folosind una dintre tachinările lui favorite. Vedeți locul ăla de sub arborii pitici? Sunt multe potecuțe făcute de animalele care au tot trecut pe acolo, cele mai ușoare căi de acces.
Anna și Billy au mijit ochii spre pământ și, ce să vezi, au zărit drumuri care se întretăiau și duceau spre pădure, făcute de căprioare, iepuri și bursuci.”
Urmând una dintre potecuțe, copiii ajung la un stejar atât de maiestuos, încât nu se pot abține: îi dau o-mbrățișare tare, tare! Vibrând ușor electrizant, copacul parcă le răspunde. Apoi puștii se pun pe ciugulit sendvișuri cu unt și somon afumat, garnisite pe loc cu un țâșt din lămâia cărată după el de Billy, când în preajma lor începe să bâzâie o vietate, dându-le târcoale zumzăitoare.
Ce să fie?
• „Anna a scos un țipăt și a arătat spre ceva care zbura, uitând cu totul de prânz.
— Uite… E un om mi-mi-mic! […]
Billy a simțit cum îi aterizează ceva pe umăr. Încetișor, a întors capul și a văzut cu ochii lui o ființă în miniatură… cu aripi! […]
— Închide gura, puștiule! Mă numesc Busuioc – cine-i tu și ce face voi în pădurea mea? a rostit creatura cu o voce subțire și cadențată.
— Uau, o zână! a exclamat Anna uimită.
— Scuză-mă, eu nu mi-s zână, ci spiriduș, s-a indignat Busuioc, zburând de pe umărul lui Billy pe al Annei. Toată lumea știe că zânele nu e reale – ele e mitice. Dar noi, spiridușii, noi estem magici.”
În pocitul și haiosul lui grai spiridușesc, Busuioc îi călăuzește pe prieteni spre satul spiridușilor, unde o întâlnesc pe venerabila lideră a acestora, Șefa Mirren, și află despre Ritmul care menține pădurea vie și fertilă, asigură succesiunea anotimpurilor, curgerea ploii și-a râurilor, propășirea plantelor, mișunatul gâzelor și toate cele, dar care în ultima vreme pare perturbat.
Cum așa?
• „— Asta înseamnă că totul e viu și trăiește pe vecie, pentru că noi toți estem parte din Ritm: fără început și fără sfârșit, a șoptit el.
Billy și prietenii lui au zâmbit. Era un fel minunat de a privi lumea.
— Dar trolii nu și-a mai jucat rolul, iar asta nu-i a bună! Și nu-i doar atât. Și alte părți din Ritm e date peste cap – plantele nu fac flori când ar trebui; nu prea mai vezi albine; animalele se poartă ciudat; deși ar trebui s-o ducă bine, multe lucruri pier.
Lui Busuioc i-a căzut fața o clipă, apoi s-a întors către copii cu o uitătură înțeleaptă.
— Și, după cum pare, e nevoie de ajutor pentru partea voastră de Ritm. Poate de-aia voi s-a rătăcit prin pădurea de-aci. Ritmul are un plan și pentru omini.”
Iar micii noștri eroi devin, într-adevăr, sâmbătă de sâmbătă, parte din plan. Întâi, trolii cei nărăviți îl răpesc pe Busuioc și îl închid în vizuina lor, cu mârșava intenție de a-l transforma, nici mai mult nici mai puțin, într-un ingredient pentru ticăloasa de tocăniță pe care Mama-trol și-a pus în cap s-o gătească pentru cină. La asta, Billy nu poate sta cu mâinile-n sân.
Cum îl eliberează pe Busuioc?
• ”— Nu știu ce ești, dar miroși oribil, dulce și grețos, a hâsâit trolul. Ce căutai în bârlogul nostru?
Billy s-a speriat, iar inima a început să-i bată, mai-mai să-i iasă din piept. Îndoiala l-a cuprins din nou. Trebuia să știu că nu pot să fac asta de unul singur. M-am întins mai mult decât mi-e plapuma.
A sărit în picioare, ușurat să vadă cât de mare e pe lângă trol, dar tot nu știa ce să facă mai departe. Trolul a început să agite din nou bâta.
Fără să șovăie, Billy a sărit să se ferească, apoi s-a întors și – ca și cum ar fi executat un penalti la Cupa Mondială – i-a tras trolului un șut în fund, cu toată puterea. A privit cu mirare cum creatura dispare în tufișuri.
— Unu–zero pentru băieții buni! a spus Billy, zâmbind.”
Apoi, răpirea se vădește a fi avut totuși o noimă, fiindcă Busuioc descoperă în bârlogul trolilor un vechi fragment de pergament care înfățisează harta către legendarul oraș Balthazar. Unde, istorisesc bătrânii spiriduși, odinioară conviețuiau în armonie două popoare: spiridușimea și urieșimea. Iute se organizează o echipă care, cu fler și istețime, dă de mărețul Balthazar.
Cum arăta locul acela?
• „Stăteau și priveau lung o vale incredibilă. Arăta ca un vulcan bătrân, cu jeturi pufăitoare de aburi ieșind din pământul strălucitor, care făceau valea să pară o cupă de aur. O mulțime de copaci erau plini de rod, iar fluturi viu colorați și cântecul melodios al păsărilor pluteau în briză. Mai erau și flori de toate mărimile, de la straturi dintre cele mai mărunte și mai deosebite, cu boboci de-o șchioapă, până la unele suficient de mari cât să-i înghită pe copii cu totul. La mică depărtare, se ridicau o mână de clădiri, unele mici, altele uriașe. Chiar în centru, cioplit în rocă vulcanică, se înălța un castel incredibil, cu ziduri atât de înalte, încât păreau rup te din corpul muntelui. Alături, o cascadă învolburată strălucea în bătaia soarelui, formând curcubeie prin ceață. Era un loc cu totul și cu totul magic.”
Și mai apoi, copiii și spiridușii cercetează motivul pentru care râul ce trece și prin satul spiridușilor, și prin orășelul „ominilor” pare să pârjolească viața dimprejurul lui, și, printr-o stratagemă genială, dau în vileag un fermier corupt care polua apele locului. După care Șefa Mirren le încredințează misiunea de a dibui Caverna Giganților, unde s-ar afla pietrele magice desprinse din meteoriți acum mii de ani, dintre care una prezice vremea, alta dezvăluie adevăratele emoții ale oamenilor, iar alta chiar străpunge timpul și deschide alte dimensiuni.
Așa dau Billy et co de uriașul Bilfred, al cărui nume nu e doar o simplă rimă pentru Wilfred, bătrânul care locuiește lângă pădure de cincizeci de ani, de pe când circula vestea că doi băieți s-au aventurat în Codrii Cascadelor și unul nu s-a mai întors nicicând… Și așa își dau seama cei patru că stejarul pe care l-au îmbrățișat nu e un simplu pom, iar viața lui Bilfred a fost în mod perfid manevrată ca de un păpușar de forțele întunecate ale pădurii, despre existența cărora toată lumea îi prevenise…
Hrană pentru personalitate
Billy și uriașa aventură e o poveste spusă în trei părți înainte de culcare și, fiind scrisă de cel mai celebru chef al Angliei, are toate ingredientele unei povești delicioase: veselul grup de prieteni, fiecare priceput la câte ceva, toți dornici de aventură și distracție; pădurea misterioasă despre care umblă fel de fel de zvonuri; făpturi magice; daruri cu puteri speciale; confruntări palpitante între cei buni și cei răi; locuri fermecate; norocul care pică la țanc; și o morală valoroasă, de crescut copii frumoși.
Desfășurată cu umor, inventivitate și căldură, povestea de debut a lui Jamie Oliver e un omagiu vivace adus prieteniei, imaginației, dragostei părintești (și bunicești!), vieții în armonie cu Natura. Atenție, însă: ea se încheie nu cu „sfârșit”, ci cu „va urma”. Frustrant? Rețetele mâncărurilor din poveste, înșirate la final de carte, vă vor ostoi sigur frustrarea – și pofta de bunătăți!
Volumul „Billy și uriașa aventură” costă 59 de lei și poate fi cumpărat online AICI.