Ești puțin nemulțumit/ă că nu ai mai avut timp să citești o carte de mult? Pentru lunile de vară, când majoritatea ne luăm concediu, iar la serviciu e oricum mai lejer, îți propunem un „plan de lectură” nesolicitant, dar satisfăcător: pentru cele patru weekenduri ale lui iulie, patru cărți din portofoliul Curtea Veche Publishing, curatoriate astfel încât să îți atingă mintea, dar și inima – să îți stârnească interesul, dar și emoțiile, să te și instruiască, dar să te și delecteze. Cărți din care înveți și/sau care îți fac plăcere. Care să rezoneze cu mai multe aspecte ale vieții tale, cu mai multe fațete ale personalității tale. Cum ți se pare, te prinzi în jocul lecturilor de iulie?
Cuprins
Ce ne dorim de la o lectură de iulie?
Să fie ușoară, concordantă cu atmosfera de vacanță. Să ne țină companie în luxoasele ore de citit solitar, fie prin vocea unor personaje simpatice, fie prin vocea unui autor cald, deștept, apropiat. Să aibă mesaj: pentru că în această perioadă de vacanță suntem mai puțin solicitați, suntem și mai receptivi și deschiși să aflăm ceva nou – acum e, deci, momentul propice pentru a asimila idei sau cunoștințe noi. Să ne producă plăcere intelectuală sau un bun hohot de râs. Nu în ultimul rând, să fie atât de captivantă, încât să ne facă să uităm de neplăceri meteorologice cum ar fi canicula.
„După-amiaza unui faun” (proză scurtă), din colecția Byblos
Prieten de nedespărțit al lui Jorge Luis Borges, autorul, Adolfo Bioy Casares, împărtășea cu acesta gustul pentru jocurile intelectului, slăbiciunea pentru ironie și un anume gen de a flirta cu bizarul, în literatură. Toate aceste trăsături sunt prezente în volumul său de proză scurtă, După-amiaza unui faun: o colecție de 17 povestiri în care detaliul voit realist se îmbină delicios cu întâmplarea suprarealistă, într-o degustare dulce-sărată de proză cizelată până spre desăvârșire. Aici, acțiunea se petrece în decoruri cu șarm, amanți au parte de surprize emoționale, iar spiritul degajat al retro-ului argentinian respiră liber printre rânduri. După-amiaza unui faun e un volum care se citește cu un zâmbet subțire pe buze și în care răsturnările de situație și finalurile neașteptate fac deliciul oricărui cititor. Traducerea de colecție este semnată de Tudora Șandru Mehedinți.
Fragment ilustrativ
• „Cât despre Silveira, bănuiesc că se plictisise de Virginia. Se iubiseră vreme de câțiva ani și, deodată, Silveira descoperi că nimic nu e mai arid decât o amantă, că se simțea foarte singur și trebuia să se căsătorească, pentru a avea alături pe cineva care să‑i dăruiască urmași și că, dacă Virginia nu‑l lua de bărbat (era deja măritată, avea copii), era cazul să se despartă. Când oare unui bărbat, sau cel puțin unui argentinian, i‑au trecut prin cap asemenea gânduri ipocrite? De parcă viața ar duce undeva anume! De parcă materialele din care construim n‑ar fi mereu visurile! De parcă faptul de a fi trăit în armonie, în zile de fericire, n‑ar conta deloc! Cert e că Silveira începu s‑o întâlnească pretutindeni pe nebunatica de Irma. Silveira se gândi: «O fi poate prin comparație, dar când mă întorc la Virginia, necuprinsul spiritului ei și chiar trupul ei mi se par supranaturale. Cred că, dacă Virginia ar fi spionat bietele mele aventuri cu Irma, ar fi zâmbit.» Silveira nu aflase pesemne că trădările noastre nu‑i amuză pe cei care ne iubesc. Virginia nu văzu nimic, dar cineva văzu și povesti. În curând – pe 15 aprilie 1953 – viața îi dădu lui Silveira una dintre loviturile acelea de care am pomenit. În ziua aceea Virginia muri. Nu știu de ce anume. Se prea poate ca unii să‑l considere vanitos pe Silveira, fiindcă era încredințat că iubita lui murise din dragoste pentru el.”
„Hell’s Angels” (memorii), din colecția Argument
Majoritatea niște namile de oameni, poartă veste de piele, cămăși fără mâneci, ochelari de soare și blugii fără chiloți, au tatuaje și piercinguri, se bat cu lanțuri cu bandele de motocicliști rivale, fac beții cu scandal și sex în locuri publice, ard kilometri ca balaurii pe șoselele Americii, cu bărbile și bandanele fluturând sălbatic din goana încinsă. Și afișează negreșit emblematicul ecuson: craniul înaripat încoronat cu o cască de motociclist, încadrat de înscrisurile „Hell’s Angles” și „MC” (motorcycle club); însoțit de un alt ecuson cu numele filialei locale din care fac parte. Sunt „proscrișii pe două roți”, acel 1% de paria radicali pe care îi doare fix undeva că nu „cadrează” și că sunt la cuțite cu restul societății, iar autorul acestui volum, jurnalistul sportiv Hunter S. Thompson, a trăit ca unul de-ai lor timp de peste un an. A trăit și a povestit. O poveste brută, șocantă, care are puterea de fascinație a unei cobre. Tradusă cuceritor de Ioana-Gabriela Dumitrescu. Coperta: Dora Marian.
Fragment ilustrativ
• „În dimineața aceea liberă, vecinii stăteau pe verande sau la ferestrele saloanelor și urmăreau desfășurarea îngrozitorului spectacol. La ora 11:00 se strânseseră deja vreo 30 de Îngeri, care aproape că blocau strada îngustă: răcneau, beau bere, își întindeau vopsea verde pe bărbi, își turau motoarele, își aranjau ținutele și se loveau între ei ca să se obișnuiască. Fetele stăteau liniștite laolaltă, purtau pantaloni strâmți, eșarfe și veste sau bluze fără mâneci, cizme și ochelari de soare, sutiene care scoteau sânii în evidență și rujuri stridente pe chipuri inexpresive, circumspecte, de ființe semi‑inteligente pe care le‑au înrăit și le‑au tulburat prea multe învățăminte amare trase în prea puțini ani. La fel ca Îngerii, majoritatea fetelor aveau între 20 și 30 de ani, însă unele erau clar adolescente și câteva erau curve bătrâne, nerăbdătoare să trăiască sănătos, în natură, un weekend întreg.”
„Trei minute de filozofie”, din colecția Biblioterapia
Reflecția, act de pură libertate. Evadare din griji, din solicitări, din timpul sacadat al uzurii cotidiene. Respiro de gândire: atunci când ne lăsăm cugetul să zăbovească asupra unei idei precum un nor alb care umbrește răcoros o poieniță. Atunci când sinele și sensul dansează tangoul căutării reciproce. Este îndeletnicirea de lux, plăcută minții, ca și sufletului, pe care ne-o propune filosoful contemporan Fabrice Midal, cel cu verb mereu revigorant, lecuitor, în această colecție de cugetări asupra unui număr de 40 de citate din operele unor filosofi, scriitori, pictori, poeți și dramaturgi ale căror nume le vei recunoaște cu bucurie. Lasă-te purtat/ă în acest periplu spiritual printre gândurile lui Camus, Cioran, Erasmus, Rilke, Picasso, Arendt, Heraclit ș.a., să simți cum rezonezi cu parametrii eterni ai profund omenescului. Traducerea mlădioasă este semnată de Ioana Manolache. Coperta: Dora Marian.
Fragment ilustrativ
• „«Culoarea răscolește adâncurile intimității omenești.» (Henri Matisse) Ca să cuprinzi întreaga măsură a acestei afirmații, aș vrea să îți propun o experiență. Uită‑te în jurul tău și încearcă să nu te oprești decât asupra culorilor pe care le percepi. Nu prea acordăm atenție acestui lucru. Ne uităm la lucruri și le identificăm: vedem un copac de culoare verde, dar nu vedem verdele în sine. Privește acel verde, doar verdele, cu toate particularitățile sale. Lasă‑l să îți apară în toată intensitatea lui. Lasă acel verde să răscolească fondul intim al existenței tale. Acum nu mai este separat de tine. Întreaga ta ființă este antrenată de acea vibrație. Ei bine, această experiență are mai multă importanță decât ar părea la o primă vedere.”
„Un părinte mai bun”, din colecția Familia
Parentingul ar putea fi definit drept priceperea de a crește copii bine crescuți. Dar, cu un job așa solicitant precum creșterea unui copil, cine să mai aibă vreme de citit o carte despre dezvoltarea acestei priceperi? Ei bine, Un părinte mai bun, de Adele Faber și Elaine Mazlish, este cartea de parenting pe care până și cei mai ocupați părinți își pot permite să o parcurgă. Un mozaic de ilustrații rezumative, dialoguri exemplificatoare și exerciții simple, volumul de doar 112 pagini se lasă asimilat cu multă ușurință, transferând cititorului abilități ca înțelegerea emoțiilor copilului, comunicarea reciproc respectuoasă cu acesta, stimularea cooperării, gestionarea crizelor de furie ș.a. Iar cunoștințele, sfaturile și ponturile prezentate succint și sprințar, inspirate de experiența de 40 de ani a autoarelor în susținerea de ateliere de parenting, se lasă numaidecât împărtășite cu toți cei implicați în creșterea copilului tău – parteneri, bunici, mătuși, bone. Traducerea extrem de competentă aparține Ruxandrei Comșa.
Fragment ilustrativ
• „Tocmai ați pus punctul pe «i» în ce priveşte laudele generale prin care copiii sunt evaluați. Cuvinte precum «deştept», «frumos» şi «perfect» nu îi fac doar să se concentreze asupra a tot ce e în neregulă cu ei, îi pot chiar descuraja să mai încerce. În fond, dacă sunt perfect acum, de ce să risc posibilitatea să o dau în bară data viitoare? se pot gândi ei.
Asta înseamnă că nu ar trebui să-i mai laud?
Înseamnă că, dacă vreți să vă încurajați copiii să creadă în ei înşişi, să continue, să persevereze, trebuie să vă feriți de evaluări superlative precum «minunat», «fantastic», «cel mai bun». În schimb, vă puteți propune doar să descrieți. Puteți descrie ce vedeți sau ce simțiți. Descrieți ce vedeți
— Nu te-ai lăsat până nu ai rezolvat problema aceea.
— Hei, ai reuşit lovitura aia. A intrat exact în coş!
— Chiar dacă aveai şi treaba ta de făcut, ai ajutat-o pe sora ta la teme.
Descrieți ce simțiți
— Ador desenul tău cu «apusul de soare la mare». Îmi dă o stare de fericire şi de linişte.
— Îmi vine să râd de fiecare dată când mă gândesc la gluma pe care mi-ai spus-o.
Atunci când descrieți ceea ce vedeți sau ceea ce simțiți, rezultatul e aproape magic. Acest fapt nu doar confirmă eforturile copiilor voştri, ci îi şi ajută să creadă în ei înşişi. Ba mai mult, le dă curajul şi motivația să-şi continue eforturile.”
Toate cele 4 volume pot fi cumpărate online de AICI.