Vara, când pleci în vacanță sau într-un weekend lung, pune în bagaj și o carte. E cel mai plăcut companion. Nepretențios și posibil salvator. La îndemână atunci când călătorești cu trenul printr-un peisaj tern sau când vrei să te rupi de tovarășii de compartiment sâcâitori. Ori pe aeroport, când așteptarea se prelungește și plictiseala devine sugrumătoare. Ori pe balconul de la pensiune, după prânz, când toată lumea a adormit, iar ție nu ți-e somn deloc. Și ce carte să fie, companionul tău de Gustar? Noi îți propunem în cele ce urmează cinci exemplare curatoriate din colecții diferite. Să-ți satisfacă și nevoile familiale, și cheful de fior literar, și apetitul intelectual, și dorința de dezvoltare personală.
Cuprins
Ce ne dorim de la o lectură de august?
Să ne ofere divertisment de calitate, complementar duduitului energizant al muzicii tehno din boxele barurilor de pe plajă, complementar excitației contagioase de la beach parties. Să ne dea un subiect de discuție – interesant, dilematic sau, de ce nu?, flirtativ – pe care să-l împărtășim cu colegii și colegele de vacanță. Să ne absoarbă în altă lume lăuntrică, în altă dimensiune emoțională, să ne poarte în călătorii în minte. Să ne ferească de singurătate, atunci când toată lumea a plecat în excursia de care n-aveam chef, ori să ne umple momentele libere introspective dintre două activități de grup. Să nu fie pretențioasă, anevoioasă, să nu ne solicite prea mult timp, prea mare atenție, să nu fie inutil de complexă – să fie lejeră, deșteaptă, plăcută.
„Ne răspândim” (thriller), de Iain Reid, din colecția Byblos
Nu e o carte veselă, dar te ține cu sufletul la gură până la pagina 189 (din 192). Are momente de mulțumire și tihnă care-ți dau stări perfecte pentru vacanță, iar finalul e atins de poezie. Naratoare e Penny, o octogenară văduvă care trăiește de 50 de ani în același apartament, dar căreia singurătatea și vârsta încep să-i creeze probleme. Atunci când bătrâna cade încercând să schimbe un bec, proprietarul apartamentului o duce la un cămin de lux, Șase Cedri. Acolo, chipurile, hotărâse chiar Penny, încă de când trăia partenerul ei, să fie instalată în caz că nu mai putea să se îngrijească singură. Ceea ce ea nu-și amintește. În fine, stabilimentul se dovedește plăcut, Penny se simte îngrijită, cunoaște oameni noi, începe chiar să picteze și parcă întinerește. Și totuși: la Șase Cedri se întâmplă lucruri bizare. Timpul se lichefiază, rezidenții bântuie noaptea pe coridoare, descoperind lucruri care a doua zi au dispărut, și toată lumea pare să se teamă de directoarea Shelley, o femeie cu înclinații dictatoriale și, pare-se, niște planuri dubioase în ce-i privește pe bătrâni. Penny vrea să se întoarcă la ea acasă. Dar cum să reușească, internată într-o clădire din care se iese doar dacă știi codul de la ușă? Traducerea bine dozată e semnată de Ludovic-Ștefan Skultéty. Coperta Gabi Toma.
Fragment ilustrativ
• „ – … Penny, ești admirabilă. Așa de independentă, de puternică.
– Nu sunt sigură că poți să spui asta despre o bătrână care are nevoie de ajutor ca să se spele. – Cu toții avem nevoie de ajutor. Niciunul nu poate să facă nimic fără ceilalți. Ziceam de spiritul tău. De atitudinea ta. De etica ta de lucru. De pictura ta.
– Pictura mea?
– Am văzut la ce lucrezi. Ești foarte talentată.
Simt că mi se oprește inima în loc. Cum ar fi putut s‑o vadă? Am început‑o astă‑noapte. Și am ascuns‑o, nu? Nu‑mi place ce se întâmplă. Am senzația că cineva intră nepoftit în viața mea.
– Mi‑ai văzut tabloul? întreb.
Dă din cap afirmativ.
– Era ceva personal, spun eu. Ceva intim.
– Nouă, celor de aici, nu ne plac secretele. Suntem un grup mic și vreau să știu totul despre voi. Îmi înfășoară un prosop în jurul capului. E strâns tare și simt cum îmi trage părul în sus. Shelley întoarce scaunul spre oglindă. Știe atâtea despre mine, despre munca și viața mea. Iar eu nu știu nimic despre ea.
– Cine ești? o întreb.”
„Mr. Humble și Dr. Butcher”, de Brandy Schillace, din colecția Argument
În plin Război Rece, SUA și URSS se găseau angajate cu încrâncenare în mai multe curse: cursa înarmării, cursa pentru cucerirea Spațiului, cursa pentru câștigarea cât mai multor medalii olimpice… Și una specială: cursa pentru realizarea primului transplant de cap la om. De partea sovietică, savanții reușiseră se creeze un câine cu două capete din rase diferite. De partea americană, doctorul Robert J. White avea propriul plan. Genial. Și înfiorător. Catolic fervent, prieten cu doi papi și co-fondator al Consiliului de Bioetică al Vaticanului, dr. White reușește să îndepărteze un creier de primat și să îl mențină viu și activ în afara craniului timp de câteva zile. Apoi, el și o echipă de 30 de specialiști realizează ceea ce aleg să numească un „transplant de corp”: atașarea capului maimuței A la corpul maimuței B. După o intervenție chirurgicală laborioasă care a durat 18 ore, din cei doi macaci rhesus folosiți pentru operație s-a creat unul singur. Creatura a trăit nouă zile, înainte ca trupul să respingă capul transplantat. Întrucâtva, un succes. Suficient cât să-l încurajeze pe dr. White ca în 1996 să le propună inventatorului tetraplegic Craig Vetovitz și fizicianului Stephen Hawking, suferind de scleroză laterală amiotrofică, un transplant de corp… Traducerea alertă e realizată de Diana Botescu. Coperta Gabi Toma. 336 de pagini.
Fragment ilustrativ
• „Lumina de toamnă pătrundea difuză prin sticla opacă în Laboratorul de Cercetare a Creierului. Soarele apunea, deși nu era încă nici măcar ora 17:00. Maurice Albin și Robert White ar fi trebuit să se îndrepte spre casă la ora aceea, dar acum așteptau un oaspete: pe Oriana Fallaci. În vârstă de 38 de ani, jurnalista italiană fusese membră a Rezistenței în timpul celui de Al Doilea Război Mondial și era una dintre puținele jurnaliste de război curajoase; printre cei pe care i‑a intervievat ulterior s‑au aflat personalități precum Henry Kissinger, generalul nord‑vietnamez Võ Nguyên Giáp și Gandhi. […]
– Vă pare rău că ucideți atât de multe maimuțe? l‑a întrebat Fallaci.
– Desigur, răspunse White. Moartea mă tulbură întotdeauna. Activitatea mea nu înseamnă să provoc moartea, ci să conserv viața.
Cuvintele acestea seamănă ciudat de mult cu cele rostite de eroul tragic preferat al lui White. Victor Frankenstein își începe povestea susținând că «pentru a examina cauzele vieții, trebuie mai întâi să recurgem la moarte», că a menține roșeața în obraji a însemnat ore întregi petrecute la morgă căutând printre oase și stând la masa de anatomie. Pentru White, a însemnat 300 de capete de maimuță înghețate sau plutind în alcool încă depozitate în laborator, împreună cu creierul tot atâtor șoareci și al unui număr inepuizabil de câini.”
„Timp cu familia”, de Gary Chapman și Jen Mickelborough, din colecția Familia
Dacă ai copii, știi bine cât de greu poate fi să le faci față onorabil: să ai energia să te joci cu ei atât cât vor, să ai răbdarea să rezolvi micile necazuri sau dispute dintre frați, să ai puterea să nu îi dezamăgești, inspirația să îi antrenezi în activități care îi și distrează, le și sunt de folos. Combinând filosofia lui Gary Chapman că există cinci limbaje ale iubirii și că fiecărui copil trebuie să-i vorbești în limbajul lui cu ideile lui Jen Mickelborough de a petrece timp în familie satisfăcând nevoile emoționale și de dezvoltare ale fiecărui gen de copil, această carte e mană cerească pentru părinții aflați în vacanță cu micuții lor! Ai aici nu mai puțin de 60 de idei de activități de tot felul: în aer liber, în interior, de făcut vara, de fiecare zi, de ocazie, mai creative, mai fizice, mai domestice, mai aventuroase ș.a.m.d. Iar pentru fiecare activitate primești sugestii de manifestare a fiecăruia dintre cele cinci limbaje ale iubirii. Astfel încât, inspirat/ă de această carte, vei petrece nu doar timp de calitate cu copilul tău, ci timp în care acesta se va simți iubit! Și în care tu însăți/însuți te vei distra bine ca părinte. Traducerea vioaie aparține Alinei-Gabriela Rudeanu. Coperta Gabi Toma. 144 de pagini.
Fragment ilustrativ
• „Această carte este o sursă de idei pentru activități cu întreaga familie, fiecare dintre ele conținând mijloace de exprimare a tuturor celor cinci limbaje ale iubirii. Așa că, de-acum încolo, seara de filme în familie îți va oferi ocazia să-i arăți iubire copilului tău, dar și să vă relaxați împreună. De-acum, vei ști că, atunci când ieșiți cu toții la o plimbare, aceasta se poate transforma într-o experiență care să-i inspire celui mic iubire și curiozitate pentru lumea înconjurătoare. Aici vei găsi idei pentru zilele ploioase și pentru zilele însorite, moduri de a vă destinde sau de a fi activi împreună, mijloace de a deveni creativi sau de a descoperi lucruri noi. Am inclus rutine zilnice din viața de familie – de pildă, mersul la cumpărături sau plecatul de acasă –, precum și ritmurile mai ample ale vieții care marchează trecerea anilor și celebrează evenimente importante. Dacă ai nevoie urgent de o idee, mergi la Cuprins și parcurge-l rapid ca să găsești tipul de activitate dorit.”
„Sunt de-ajuns așa cum sunt”, de Marisa Peer, din colecția Biblioterapia
De la creativitate la dezinvoltură, multe sunt trăsăturile fericite pe care ni le-am păstra, dacă am putea rămâne copii și după vârsta copilăriei. Una dintre ele este convingerea că suntem ok exact așa cum suntem. Un sentiment pe care, susține această terapeută-celebritate (à propos, prezentă în curând la București în cadrul Brand Minds 2024), îl pierdem în jurul vârstei de 6 ani. Când încep așteptările exagerate din partea familiei și presiunile din partea societății. Când începem să simțim că nu suntem de ajuns așa cum suntem. Când nemulțumirea de sine se instalează cronic în sufletele noastre, făcându-ne victime perfecte pentru depresie, anxietate, rușine toxică, tulburări de alimentație, comportamente (auto)distructive, dependențe. Dar o convingere, inclusiv una nocivă, se poate schimba. În 10 până la 21 de zile. Cartea aceasta de dezvoltare personală scrisă cu energia unui instructor de fitness și în tonalitatea literaturii motivaționale îți arată exact cum să te „resetezi” astfel încât să trăiești convins/ă că ești de ajuns așa cum ești. Prin exerciții terapeutice practice pe care ți le poți aplica perfect de bine singur/ă, te poți transforma eficient și relativ repede într-o persoană plină de încredere în sine, mulțumită și capabilă să își împărtășească starea de bine și cu cei din jur. Traducerea limpede este realizată de Bogdan Ghiurco. Coperta Dora Marian. 192 de pagini.
Fragment ilustrativ
• „În contextul nostru, succesul înseamnă cu totul altceva. Înseamnă să îți fii propriul aliat, prieten și susținător, chiar și atunci când lumea sau relațiile sociale nu te sprijină. Înseamnă să înțelegi valoarea inerentă din a‑i susține pe cei din jur, fiindcă ai învățat mai întâi să te dezvolți pe tine. Înseamnă să știi că, odată ce îți pui creierul să lucreze pentru tine, nu împotriva ta, împlinirea visuri lor și obiectivelor tale devine mult mai ușoară. Înseamnă să renunți la convingerile limitative și la poveștile pe care ți le‑ai spus sau pe care le‑ai auzit în familie și să accepți ideea că ești singurul responsabil pentru cuvintele și imaginile din capul tău. Înseamnă să fii bun cu ceilalți în mod natural, fiindcă ești bun mai întâi cu tine.”
„Învățătorii de grijă. Adam, copilul viitorului”, de Alex Donovici, din colecția LitKids
Mult apreciatul Alex Donovici a lansat seria Învățătorii de grijă în 2021. Cine sunt învățătorii de grijă? Animăluțele noastre de companie. Ele vin dintr-un univers special, cu o misiune specială. Iar în acest al patrulea volum din serie, suflețelul care a fost tigrul Sultan, apoi pisoiul Bebe, apoi teckelul Rocky se reîncarnează ca cimpanzeu. Suntem într-un viitor nu teribil de îndepărtat în care oamenii au ajuns total dependenți de Inteligența Artificială (IA). Atât de dependenți, încât nu doar că sunt în pericol de a fi complet dirijați de ea, dar își și pierd capacități de bază, inclusiv fizice. Ceva trebuie făcut, și singurul care pare conștient de asta este președintele celei mai puternice țări din lume. Fiul lui, Adam, este destinat ca, secondat de eroul nostru cimpanzeu, să elibereze omenirea de sub influența IA. Că va reuși sau nu, asta îi rămâne de descoperit bunului cititor. Ce ne rămâne nouă de dezvăluit acum este că vom trece printr-o șocantă întoarcere dintr-o realitate SF aseptică la… junglă. Luptă pentru supraviețuire. Bătăi. Pericole. Dar și prietenie. Istețime. Ingeniozitate. Bucuria de a depăși împreună situații-limită. Pe scurt, o poveste inspirată de provocările contemporaneității, dar plină de peripeții precum clasicele aventuri ale lui Mowgli sau Tarzan. Ilustrații de Leonid Gamarț. 304 pagini.
Fragment ilustrativ
• „Poate vă întrebați ce se petrecea totuși în toate clădirile mari și albe care împânzeau orașul: acolo se aflau atât uzine unde se construiau mereu alți și alți roboți, tot mai performanți, cât și fabrici unde era făcută pasta alimentară și tot ce mai aveau nevoie oamenii. Nu existau solarii ori ferme, ci mâncarea era produsă în uriașe laboratoare: orice fel de carne, ouă, legume, cereale, fructe sintetice. De aceea nu mai aveau nevoie de ogoare, grajduri, pajiști, livezi, iar lacurile și râurile secaseră aproape complet. Apoi, toate ingredientele sintetizate în laboratoare erau amestecate ca să formeze mii de rețete transformate în pastă și introduse în tuburi. Orice fel de mâncare pe care‑l știți din lumea de azi exista și acolo, sub formă de pastă la tub. Mai toate muncile fizice trecuseră în sarcina roboților mici și mari, cu toții controlați de Inteligența Artificială. Existau roboții utilitari, care făceau curățenie, reparau, spălau haine sau chiar zugrăveau. Aveau forma unor păianjeni cu multe brațe, câte unul pentru fiecare sarcină în parte, se deplasau în general pe sol, folosindu‑se de roți, dar puteau urca și pe pereți ori pe tavan cu ușurință, ca să repare ceva ori să șteargă praful. Mai existau și sferele zburătoare despre care v‑am povestit deja, care îi asistau pe oameni cu orice aveau nevoie, de la spălat și îmbrăcat până la mâncat, căci oamenii nu prea se mai mișcau fără să fie ajutați.”
Toate cele 5 volume pot fi cumpărate online de AICI.