Să provii din vechea boierime regățeană. Să îți fi trăit adolescența abundentă în interbelic. Să fi asistat la o schimbare de regim silnică, să fi simțit frica și dezgustul impuse de trupele sovietice „eliberatoare”, să fi fost deposedată de toată avuția familiei tale, să fi trăit sărăcirea și persecuția la vârsta la care alții își serbează majoratul. Să fi viețuit sub comunism și să fi scăpat către libertate. Să fi luat viața de la capăt pe alt continent, să te temi de vechile semne ale vremurilor reînnegurându-ți acum prezentul. În aproape un secol de viață, Simona M. Vrăbiescu Kleckner a trecut prin toate acestea. Iar perspectiva ei se lasă cunoscută în ceea ce admite că, dată fiindu-i vârsta înaintată, poate e ultima ei carte: Stânga americană, Trump, Biden si Orientul Mijlociu (coperta Gabi Toma, 272 de pagini).
Cuprins
Esența tare a conservatorismului
Întocmai cum menționează prefațatorul: cartea e un „rechizitoriu al stângii americane”, dar e esențial, înainte de toate, să înțelegem bine perspectiva din care l-a formulat autoarea. Simona Vrăbiescu a fost victimă a regimului comunist instaurat cu forța în România începând cu 1945. Trauma deposedării și a strivirii libertăților individuale a marcat-o, fără îndoială, pe viață. Bună cunoscătoare ale mașinațiunilor politice sovietice care au dus la stalinizarea a jumătate de Europă, doamna Vrăbiescu este o opozantă a comunismului cât se poate de aprigă și are reflexul (prezent doar la cei puternic afectați de opresiune) de a-i detecta „adierea” viciată pretutindeni. E un reflex puternic defensiv care marchează – lucid? circumspect? exacerbat? cititorul va decide – însăși optica, însuși felul de a vedea lucrurile ale acestei autoare.
Precizarea făcută, să derulăm teza centrală a acestui volum: Partidul Comunist American a fost înființat în 1919, avându-l ca om de bază, deși ne-membru, pe activistul Saul Alinsky, format ideologic de Lenin (pag. 26). Ideile marxiste ale lui Alinsky au avut o influență puternică asupra studențimii americane, care în anii ’60 a impulsionat apariția „sexului liber” și a drogurilor (pag. 98), iar în anii ’70 a inițiat o mișcare „pro-pace” care servea interesele Chinei maoiste și a început a impune limbajul politically correct, nimic altceva decât o nouă ipostază a limbajului de lemn comunist. În 1971, Saul Alinsky a publicat Rules for Radicals, despre care Simona Vrăbiescu afirmă că era „dedicată lui Lucifer sau Satana” (vezi pag. 27), deși formatul PDF al volumului, disponibil gratuit online, arată că lucrarea e dedicată lui Irene, cea de a treia soție a ideologului. Cartea, susține doamna Vrăbiescu, i-a influențat pe Hillary Clinton, care și-a scris teza de doctorat despre ea, ca și pe Barack Obama, care „l-a avut ca mentor pe Saul Alinsky, adoptând ideile sale marxist-leniniste, deși nu apucase să-l cunoască personal” (pag. 28).
„Părinte fondator” al stângii americane, așadar, Alinsky i-a imprimat acesteia (numită alternativ „neomarxiști”, „liberali”, „radical-progresiști”) o agendă, un plan pe termen lung. Acesta: socializarea Statelor Unite ale Americii. „Schimbarea ordinii sociale”, distrugerea capitalismului, impunerea gândirii socialiste, cosmopolite, globaliste fără hotare. Și ștergerea „adevăratelor valori americane”, reprezentate de „personalități americane cu vederi de dreapta, care susțin o economie liberă, guvern limitat, libertate individuală […] și apărare națională puternică” (pag. 91).
Una dintre aceste personalități este, evident, Donald Trump. De fapt, fostul președinte se evidențiază drept personajul principal al volumului, iar portretul care i se face în paginile acestuia poate fi pentru mulți (plăcut) surprinzător. În mod cert, Trump este creionat cu admirație și încredere deplină de către autoare, membră implicată a Partidului Republican și donatoare pentru mai multe organizații de dreapta.
Nimic mai admirabil, s-ar putea spune, decât o admirație sinceră. Iar cititorul nu are niciun motiv să conteste sinceritatea deplină a Simonei Vrăbiescu, de o forță palpabilă la fiecare pagină. Stânga americană oferă un punct de vedere clar și răspicat, într-un discurs cu aspirații istorice, deloc fals nuanțat, deloc dispus la compromisuri și care nu mimează nicidecum obiectivitatea. Un discurs cu pedigri pur conservator.
În „super anul electoral” 2024, de ce ar citi această carte o persoană de dreapta și de ce ar citi-o o persoană de stânga? Ambele, pentru învățăturile despre România și politica ei, pe care le-ar putea extrage de-aici orice votant român. Lăsându-l pe bunul cititor să le descopere singur, să reliefăm doar atât: interesantă descrierea a ceea ce autoarea numește „Deep State”; interesantă și trecerea în revistă a modurilor (insidioase) în care China pare să își creeze felurite pârghii de influență pentru a-și pava drumul către supremație mondială; în fine, interesant de constatat dacă s-au adeverit sau nu temerile Simonei Vrăbiescu de la momentul inaugurării președinției lui Biden (2021).
Iar dacă ar fi să punctăm meritul unic al volumului în peisajul politic românesc, am putea concluziona: această carte e ceea ce lipsea pentru a decanta atitudini pro- sau anti-conservatoare.
Cine este Simona Vrăbiescu Kleckner
Își poate trasa descendența până la anul 1501. Dinspre tată, se trage dintr-o familie de boieri din Locușteni (județul Dolj), străbunicul ei fiind pitar împroprietărit de Prințul Bibescu. Dinspre mamă, se trage dintr-o familie de moșieri, cu un străbunic care „și-a făcut averea singur”. Tatăl i-a fost co-inițiator al primului Cod Penal al României din 1937, iar mama a făcut, după venirea comuniștilor la putere, în total 13 ani de pușcărie politică.
Simona Vrăbiescu a absolvit Facultatea de Drept din București în 1949, dar nu a putut profesa ca magistrat. A fost nevoită, pentru a-și câștiga pâinea, să facă Școala de Normatori și să lucreze ca normatoare în diverse SovRom-uri. Până în 1965, când, grație soțului Rudolf Kleckner, a putut emigra, via Italia, către Statele Unite, unde s-a stabilit în aprilie 1966.
Își reia educația universitară acolo, cu un masterat în Biblioteconomie la Universitatea Columbia și încă unul în Drept Internațional la Universitatea New York. Ulterior, lucrează la Biblioteca acestei din urmă instituții, devine șefa Bibliotecii Juridice a ONU și directoarea Bibliotecii Curții de Comerț Internațional a SUA.
După decembrie 1989, Simona Vrăbiescu reînnoadă legătura cu țara natală, fiind în anii ’90 Președinta comitetului ACORD (Ad Hoc Committee for the Organization of Romanian Democracy), care face lobby pentru sensibilizarea autorităților americane cu privire la redemocratizarea României, iar între 1998 și 2000 activează ca consilier personal pro bono al președintelui României Emil Constantinescu.
După mai bine de o jumătate de veac de viață americană, Simona Vrăbiescu și soțul său își propun ca anul viitor să se restabilească definitiv în România.
10 fragmente reprezentative
• „Ceea ce m-a determinat să nu trec ușor peste agresivitatea mișcării anti-Trump – fiind o continuare a evoluției mișcării socialist-progresiste în SUA – este faptul că am trăit în 1945 în România, țara mea de origine, trecerea de la o ideologie politică la alta, anume de la monarhia constituțională la marxism-comunist. Iar, acum, în SUA – țara mea adoptivă unde mă aflu din 1966 – sunt din nou martora dorinței unei mișcări de stânga în curs de a căuta transformarea democrației și capitalismului american în marxism-socialist-progresist. Deci, scopul acestei prezentări este de a arăta evoluția mișcării de stânga din SUA, scrise din perspectiva unui om care a cunoscut comunismul din interior și a suferit de pe urma acestei ideologii sociale.”
• „Controversa între democrați și republicani referitoare la soluționarea problemei sărăciei consta în faptul că primii susțin că ajutorul social reduce numărul celor săraci, iar republicanii au convingerea că ajutoarele din bugetul federal au o influență negativă, din cauză că oamenii, contând pe ele, devin dependenți de ele. Părerea republicană susține că sărăcia dispare doar prin promovarea și încurajarea dezvoltării economiei care, pe de o parte, oferă locuri de muncă și, pe de alta, deșteaptă ambiția și mândria personală de a munci, a fi om independent, nu dependent de stat.”
• „Tot în timpul președintelui Jimmy Carter a apărut George Soros, un evreu ungur născut în 1930, o personalitate cu dorința de schimbare a sistemului capitalist american în socialism. Acesta […] a lucrat pentru un oficial fascist preocupat cu confiscarea proprietăților evreilor, cei trimiși spre moarte la diversele lagăre de concentrare. După război, Soros a plecat la Londra, studiind la London School of Economics ingineria socială, în vederea perfecționării societății, și lucrând la o firmă de investiții. Ulterior, a ajuns la New York, unde a făcut o avere considerabilă. În timpul președintelui Carter, în 1979, Soros conducea The Quantum Fund, precum și o serie de fundații în Europa de Est și Asia Centrală.”
• „Cu privire la convingerile lui Obama, cea mai importantă mărturie este cea a lui Wayne Allyn Root, fostul său coleg de clasă, care a scris că Obama este strălucit; el știe precis ce face, urmărind planul lui Cloward și Fox Piven în scopul de a copleși sistemul capitalist din interior cu mulți imigranți a căror întreținere consumă sume mari din bugetul federal, astfel producând crize economice sistematice și haos social, în vederea transformării SUA într-un stat marxist-socialist. David Horowitz scrie că George Soros inițial avea de gând s-o sprijine pe Hillary Clinton drept candidat prezidențial, dar ulterior l-a preferat pe Barack H. Obama, înalt, cu un zâmbet plăcut, cu un nume exotic și cu darul de a vorbi. Iar presa de stânga l-a îndrăgit pe Barack, astfel hotărând să ignore informații despre trecutul său. Ca atare, cu contribuțiile date de sutele de organizații ale lui Soros, cu ajutorul Alianței Democrate a miliardarilor de stânga și cu media de stânga, Barack H. Obama a fost ales cel de-al 44-lea președinte al Americii.”
• „În timpul acestor patru ani, 2017–2020, președintele Trump a preluat o economie neperformantă, cu un mare deficit și cu o forță militară decimată și neadecvată. Mai întâi a început să rezolve problema redresării economiei, pe care în mai puțin de patru ani a ridicat-o la nivelul cel mai înalt. Au fost create peste 4 milioane de locuri de muncă, cererile de șomaj au atins nivelul minim din ultimii 49 de ani, șomajul în rândul persoanelor de culoare și latino-americanilor a atins cel mai scăzut nivel, a redus impozitele pe venit, a oprit imigrația din Mexic, a construit zidul de la frontiera sudică – cea cu Mexicul […]. America a devenit cel mai mare producător de petrol din lume.”
• „Anul 2020 a adus Americii evenimente neașteptate. Primul, în ianuarie 2020, când a apărut virusul chinezesc COVID –19, care răspândindu-se a devenit o pandemie mondială, distrugând cea mai performantă economie americană, chiar în anul alegerilor. Ca urmare, China a devenit o problemă majoră în politica externă a SUA.”
• „Pentru infiltrarea și dezinformarea sistemului american, China a depus cel mai mare efort în domeniul educației. Prin Institutele Confucius, în cadrul a peste 100 de universități și 500 de școli primare și secundare, China a plătit fonduri pentru profesori și alte cheltuieli de peste 158 de milioane de dolari în vederea propagandei chinezești.”
• „Comportamentul scenic al lui Trump ca președinte de multe ori lasă de dorit, dar dacă punem acest neajuns într-un taler al unei balanțe și în celălalt taler părțile sale pozitive – prietenos, credincios, muncitor, ambițios, entuziast, om bun de familie și cu o politică pro-americană, anticomunistă și anti globalistă, susținând Declarația de Independență, Constituția, Primul Amendament (libertatea cuvântului și a religiei), Al Doilea Amendament (cu portul de arme), fiind un președinte care a făcut ce a promis și a depins de el, concomitent acuzat de «cei care au comis cea mai mare infracțiune din istoria Americii» – acest din urmă taler trage mai greu în favoarea sa.”
• „… Partidul Comunist Chinez a luat toate măsurile ca să-l elimine pe Trump cu ocazia alegerilor din 2020, fiindu-i teamă ca în al doilea mandat să nu dizolve China precum a făcut președintele Ronald Reagan cu URSS.”
• „America nu a fost o victimă, ca România, ci s-a autodistrus, odată cu restul lumii civilizate occidentale – lăsând locul Chinei să devină supraputerea în lume. China care, cu inteligența artificială, supravegherea digitală și cu un popor muncitor subjugat Partidului Comunist Chinez, va înghiți și Rusia lui Putin.”
Volumul „Stânga americană, Trump, Biden și Orientul Mijlociu” costă 55 de lei și poate fi cumpărat online de AICI.