Actorul și autorul Ben Miller, dintre ale cărui cărți pentru copii a mai apărut la Curtea Veche Publishing Odată ca niciodată, am căzut într-un basm, iubește Crăciunul atât de mult, încât s-a pus pe scris o serie de povești despre legendarele ajutoare de nădejde dintotdeauna ale lui Moș Crăciun: simpaticii spiriduși. Seria Cronicile Spiridușilor cuprinde trei volume traduse sprințar de Andreea Florescu, cu ilustrații delicate realizate de Daniela Jaglenka Terrazzini și Christopher Naylor și cu coperțile adaptate de Gabi Toma. Toate trei te țin cu sufletul la gură și sunt de neratat pentru toți cei care cred că sărbătoarea Crăciunului izbutește să fie mereu magică fiindcă în spatele ei freamătă mereu aventurile nesfârșite ale luptei Binelui cu Răul și invincibila speranță că Binele învinge. Iar cum primul volum din serie își începe istorisirea pe 21 octombrie, e, pare-se, vremea să ne gândim deja la 25 Decembrie și la cărțile care i-ar bucura cel mai mult pe copii de Crăciun!
Cuprins
Jurnalul unui spiriduș al Crăciunului
Având în total 208 pagini, jurnalul spiridușului Tog Harket e o poveste care se citește dintr-o suflare: plină de acțiune și de răsturnări de situație palpitante, super amuzantă, cu niște eroi negativi redutabil de ticăloși, dar și cu eroi pozitivi care au ac de cojocul lor. O poveste în care în final triumfă onestitatea, prietenia și loialitatea – toate, adevărate virtuți crăciunești.
Depănăm: Tog visează să ajungă Spiriduș Jucărier în echipa lui Moș Crăciun, deziderat pentru care i-a trimis acestuia o scrisoare și așteaptă un răspuns care însă nu mai sosește. Așa că deocamdată Tog se simte ca un „ratat” de 160 de ani (16, în ani omenești) care încă trăiește cu părinții, frații și surorile lui.
Dintre aceștia, Prunișoara și-a pierdut lemurul de pluș, iar ca să-i ostoiască suferința Tog se-apucă să îi confecționeze chiar el alt lemur. Despre acesta, ironicii spun că ar semăna cu „un raton turtit”, cu „un bursuc călcat de mașină” sau, în cel mai bun caz, cu o zebră operată estetic. Prunișoara, însă, e încântată. Colegii ei de la școală – la fel, și încep și ei să îi comande lui Tog din ce în ce mai mulți lemuri. Iar pentru ca lucrurile să meargă din bine în mai bine, Tog primește și mult așteptatul răspuns: e invitat la cursul de pregătire a Spiridușilor Moșului!
După un chix și-o tură pe la grajdurile renilor, ca îngrijitor (descoperiți voi de ce), Tog își vede visul cu ochii: ajunge oficial Spiriduș Jucărier în Atelierul lui Moș Crăciun! Dar eroii negativi nu stau degeaba: din depozitul Atelierului cineva fură jucării, iar într-o nefastă zi la poarta de Securitate în rucsacul lui Tog se descoperă nu mai puțin de 259 de lemuri „subtilizați”.
Victimă a unei înscenări, Tog e azvârlit într-o închisoare de maximă securitate, dar descoperă în biblioteca stabilimentului o pistă privind identitatea adevăratului hoț. Treptat, iese la iveală un complot mega ticălos de a fura Crăciunul și de a-i lăsa pe toți copiii planetei fără cadouri. Poate, oare, Tog să împiedice acest dezastru? Va reuși să evadeze și să îl demaște pe adevăratul hoț?
Fragment ilustrativ
• „Postul de radio Polul Nord se auzea la volum maxim, iar aerul duduia de ciocănit, de găurit şi de fierăstruit. Mirosul de vopsea proaspătă, amestecat cu cel de lemn şlefuit şi de metal tăiat, mi-a umplut nările. Am tras adânc aer în piept, de parcă aş fi luat o gură mare din aerul de pe Dealurile Arctice.
‒ Ţine pasul! a strigat Steinar când am trecut de şirurile de bănci de lucru ale Spiriduşilor Jucărieri îmbrăcați cu hăinuțe verzi.
Unul împacheta o figurină, altul testa un amestec bolborositor, altul verifica tensiunea unei catapulte. Oriunde m-aş fi uitat, vedeam maeştrii la lucru: lipeau etichete pe conserve miniaturale de fasole, coseau flori pluşate, adăugau puf roz la coadă unicornilor şi vopseau petele pe vacile miniaturale. Încăperea era plină cu toate jucăriile pe care ți le-ai fi putut închipui. Pentru prima oară în viață, am simțit că mi-am găsit locul.”
Secretele unui spiriduș al Crăciunului
În 224 de pagini, această poveste galopează ca un căluț sălbatic de la o pățanie la alta, de la o întorsătură de situație la alta, încât părinții care își fac socoteala că ar putea să o împartă în mai multe sesiuni de lectură își vor vedea socotelile năruite, căci copiii nu vor accepta nicio întrerupere. Poveste cu urmăriri și cu spioni, combinând cu succes elemente tradiționale (renii, spiridușii) cu tehnologia actuală (drone, roboți), Secretele unui spiriduș al Crăciunului e atât de trepidantă, încât pur și simplu nu poate fi lăsată din mână până nu se încheie (cu bine)!
Eroina noastră este de data aceasta mezina lui Moș Crăciun (pe numele lui lumesc Torvil): Holly, în vârstă de 155 de ani și 9 luni (adică 15 împliniți, în ani omenești). Ca și Tog Harket, care apare aici în rol secundar, Holly e Spiriduș Jucărier, responsabilă cu fabricarea de drone, însă ceva o preocupă, în ultima vreme, iar randamentul i-a scăzut destul de mult și riscă o mustrare și o retrogradare.
Ce o îngrijorează pe Holly? Pe de o parte, faptul că tatăl ei suferă de o răceală care nu-i mai trece, iar programul intens de evenimente pre-Crăciun la care trebuie el să participe (deplasări frenetice cu sania prin toată lumea, întâlniri cu copiii prin malluri, școli, piețe, etc.) îl poate epuiza. Pe de altă parte, ticăloșii din volumul I, Ola și Max, au evadat din închisoare și dau iar târcoale Satului Crăciun, mai mult ca sigur cu intenții dubioase.
Ca să își menajeze tatăl, Holly se hotărăște să construiască un robot care să arate exact ca Moș Crăciun și să îl poată înlocui la evenimente câtă vreme adevăratul Moș se pune pe picioare. Acesta e de acord cu ideea, dar tocmai când Holly finalizează robotul, lovește nenorocirea: Ola și Max îl răpesc pe Moș Crăciun! Îl sechestrează într-un castel din Luxemburg ce aparține complicei lor, Eva Klutsch. Prețul răscumpărării? Predarea către răpitori a tuturor jucăriilor din Atelier, astfel încât de Crăciun să nu mai rămână nimic de dăruit copiilor.
În Satul Crăciun, familia și echipa Moșului decid că prețul e inacceptabil! Refuzând să-l plătească, ei organizează, în schimb, o misiune de salvare. Toți frații și surorile mai mari ale lui Holly o pornesc către Luxemburg, în timp ce ea e însărcinată să facă robotul funcțional cât mai repede, astfel încât evenimentele să se poată desfășura cu acest înlocuitor și să nu bănuiască nimeni că adevăratul Moș Crăciun a fost răpit.
Lucrurile însă merg prost: frații lui Holly sunt, rând pe rând, sechestrați și ei în castel, iar robotul numai perfect nu e (prestația lui pe tot parcursul poveștii prilejuiește, de altfel, copioase hohote de râs). Cu numărătoarea inversă până la Crăciun ticăind tot mai alarmant, Holly trebuie să ia taurul de coarne și să rezolve ea însăși situația. Dar cum să pătrundă în castelul Evei, păzit strașnic de gărzi înarmate, ca să-și elibereze tatăl și frații? Și cum se face că inamicul pare să-i cunoască planurile? Există un spion, dar cine e acesta? Cu Moș Crăciun încă prizonier în temnița castelului de Ajun, vor avea parte copiii lumii de Crăciun și de cadouri, anul acesta?
Fragment ilustrativ
• „Am fost atât de supărată, că am uitat să resetez robotul înainte să decolăm. Lucru care s-a dovedit a fi o mare greşeală. Prima noastră apariție era la un cămin de bătrâni din Reykjavík, Islanda. Bunicuțele şi bunicuții îşi invitaseră nepoții, iar când am ajuns noi ne aşteptau cu zecile în sala cu televizorul, cu toții nerăbdători să-l întâlnească pe Moş Crăciun. Primele câteva vizite au decurs bine. Apoi i-a venit rândul unei fetițe pe nume Björk să se întâlnească cu robotul. Avea în mână o băutură carbogazoasă şi până să ne dăm seama ce se întâmplă, robotul i-a înşfăcat-o şi şi-a turnat-o pe față! Din piept au început să-i iasă scântei! Oamenii au început să țipe, în timp ce robotul fugea prin căminul de bătrâni, dărâmând mese cu cărți de joc, amestecând piese de puzzle şi aruncând pe jos romane polițiste de duzină. […] Apoi, chiar sub ochii mei, s-a petrecut cel mai rău lucru care se putea petrece: Steinar a încercat să oprească robotul!
‒ Opreşte-te chiar acum! i-a strigat el, tăindu-i calea.
Robotul a căzut peste el, prinzându-l pe Steinar sub el.
‒ Ajutor! a îngăimat Steinar. E foarte greu!
Tog a început să-l tragă pe Steinar de sub robot, fără să-şi dea seama că robotul îl prinsese pe Steinar de pantaloni. Steinar a fost scos afară, dar pantalonii lui au rămas în urmă!”
Aventurile unui spiriduș al Crăciunului
Lungă de 192 de pagini, povestea din volumul III al Cronicilor spiridușilor mustește de dedesubturi, istețe piste false, surprize, situații și scene super comice, dar și descrieri de peisaje de vis. Imaginați-vă, de exemplu, întinderile arctice de zăpadă neatinsă, feerice! Sau apele turcoaz de un calm galactic din Maldive. Ori pe Moș Crăciun în slip, făcând schi nautic! Aventurile unui spiriduș al Crăciunului, deși poate nu așa plină de acțiune ca suratele ei din serie, e o carte scrisă cu efervescentă imaginație, care cuprinde pasaje de-o forță evocatoare memorabilă. Pe scurt: o scriitură pentru copii frumoasă.
Narator e iarăși Tog, care își începe istorisirea cu îngrijorarea ce plutește asupra Satului Crăciun: e 28 octombrie, perioada când, în anii precedenți, răufăcătorii Ola, Max et co aproape că au reușit să fure Crăciunul. N-or să aibă ei oare o nouă tentativă, pentru al treilea an la rând? Toată lumea se teme de asta, atmosfera e sumbră și încordată, iar spiridușii de la Securitate sunt permanent cu ochii-n patru, însoțindu-l peste tot pe Moș Crăciun.
Într-adevăr, întâmplările suspecte nu întârzie să apară: o dată se rup în mod inexplicabil frâiele de la sania în care Moș Crăciun gonea pe o colină la vale, și puțin lipsește ca acesta să aibă un accident grav; altă dată, Moșul se lansează într-o piruetă pe patinoar, patinele fac o gaură în gheață pentru că fuseseră încălzite de o mână criminală, și corifeul Crăciunului se scufundă în lacul înghețat, salvat fiind in extremis de Tog. Devine repede clar că cineva comite acte de sabotaj menite să îl răpună pe Moșul. Așa că, în urma unei ședințe solemne, se decide ca Moș Crăciun să fie trimis incognito în vacanță, undeva, departe, însoțit doar de Tog.
Și așa ajungem în Maldive. Aici, Tog și Moșul își omoară timpul practicând snorkelling și paddleboarding, dându-se cu barca-banană, făcând scufundări, mergând cu caiacul și altele asemenea. Aparent în siguranță. Dar Ola și echipa lui au, pare-se, din nou un spion care le dezvăluie locația lui Moș Crăciun. Căci într-o bună zi, când acesta e-n plină sesiune de schi nautic, instructorul de sporturi nautice se vădește a fi de fapt Ola deghizat, care și provoacă prompt un accident.
Ziua de 3 decembrie îl găsește pe Moș Crăciun în spital, explicându-i doctoriței că el e Moș Crăciun… Drept urmare, e legat de un scaun cu rotile și transferat într-o secție specială. Colac peste pupăză, lui Tog, care-și făcea veacul pe coridoarele spitalului, în așteptare, i se fură banii și portofelul, așa că e forțat să vagabondeze printre oamenii fără adăpost ai capitalei Maldivelor. Dar cum „tot răul e spre bine” nu-i o vorbă goală, un plan genial susținut entuziast de vagabondul Donald asigură aterizarea cu bine a lui Tog și Moș Crăciun înapoi la Polul Nord.
E 23 decembrie și totul pare în regulă. Renii sunt periați, sania e lustruită, cadourile așezate frumos în saci, sacii încărcați cu grijă, atmosfera vibrează de emoție, sclipici și așteptare. Cine să-și închipuie că în noapte de Ajun, pe când Tog și Moșul zboară deja prin văzduh către prima destinație, se va produce un ultim și perfid act de sabotaj? Cine să-și fi imaginat că Moș Crăciun, cu sanie și cu reni, cu tot, va eșua pe-o insuliță pierdută undeva în Oceanul Arctic, de unde Ola și ai lui îl iau ca din oală? Cine să mai ducă acum copiilor cuminți ai lumii mult așteptatele daruri? Cum va mai putea fi Crăciun? Rămâne de văzut. Un lucru, însă, poate fi dezvăluit: până și-un răufăcător are dreptul la a doua șansă…
Fragment ilustrativ
• „Moş Crăciun a scuturat frâiele, iar Rudolf şi echipa lui au țâşnit înainte, trăgând sania cu o smucitură care m-a făcut să mă prind bine de marginile ei. Am gonit prin parcarea aeroportului, după care, brusc, sania s-a ridicat în aer, înălțându-se spre stele! Stomacul mi s-a strâns ghem de entuziasm, pe măsură ce urcam tot mai sus, luminile aeroportului rămânând în urma noastră, cu vântul şuierându-ne pe la urechi! Cât de curând, luminile aeroportului s-au depărtat de tot, iar noi am ajuns să zburăm pe deasupra unei vaste păduri întunecate. Începeam să resimt acea senzație specială a Crăciunului, când totul pare mai strălucitor, mai vesel şi mai magic ca oricând! Mâine e Ajunul, iar apoi vine Crăciunul!
‒ Ce frumos e! i-am strigat Moşului.
‒ Și încă n-ai văzut tundra! a exclamat el.
Cât de curând, dinaintea noastră au apărut munți acoperiți de zăpadă şi lacuri înghețate, întinzându-se cât vedeam cu ochii. Apoi, pe când ne apropiam de coastă, am zărit vastul Ocean Arctic, presărat cu ghețari. […] Nu mai era nici urmă de animale, iar peticele întunecate de apă s-au împuținat din ce în ce, până când n-am mai zărit decât o întindere nesfârşită de zăpadă strălucind în lumina lunii. […] Următorul lucru pe care îl ştiu e că am ajuns în vârful Dealurilor Arctice şi că am fost întâmpinați de luminile strălucitoare ale satului! […] În timp ce zburam pe deasupra caselor, vedeam lumina caldă a lumânărilor şi a felinarelor de la ferestre, uşile şi pervazurile încărcate de decorațiuni şi acoperişurile cu beculețe colorate. Toată lumea era pregătită pentru Crăciun! […] Moş Crăciun i-a mânat pe reni, şi am coborât, ratând la mustață acoperişurile colorate ale tarabelor din piață, care fremăta de cumpărători, de curioşi şi de artişti stradali. Aerul era încărcat de muzică şi de râsete, iar mirosul dulce de scorțişoară, de turtă dulce şi de ciocolată caldă îmi umplea nările.”
Toate cele trei volume din Cronicile spiridușilor pot fi cumpărate online de AICI.