Carte ficțiune-Cum să te ratezi cu demnitate: un roman

Pe Octav Gheorghe îl trădează în fiecare capitol neastâmpărul creativ și anii de publicitate. Poveștile din industrie sunt adorabile și pe cele mai multe le recunosc, dar bucuria cu care le îmbogățește e greu de mascat. O face exact așa cum îl obligă experienţa, în rafale consecutive, lăsându-i cititorului doar pauze de râs cu lacrimi. Recomand citirea cărții cu Spotify-ul deschis. Practic, piesele pe care le pomenește în carte asigură un playlist perfect.

Stilistic, aș fi tentat să-i definesc scriitura ca „Băieșu pe cox“. Dar o minimă cunoaștere atât a biografiei autorului, cât și a vieţii bucureștene din ultimii 20–25 ani îţi va spune că de fapt e realism-realism, curat. Respectiv, grotescul jenant-amuzant care își iţește periodic capul dintre paginile cărţii nu este sintetizat chimic, cu forţa, ci e natural, pescuit din viaţa oamenilor cu venituri medii și ridicate, cu ajutorul unui minciog mititel, cu care cureţi apa din acvariu de excrementele peștișorilor. Cred că unul dintre capitolele volumului de faţă intră lejer în „Top 5 Mici Piese Literare Românești All Time“. Nu vă spun care e capitolul, cumpăraţi cartea și descoperiţi singuri. Adică nu fiţi calici, ajutaţi tinerele talente ale generaţiei X – e ultima care mai poate scrie cu paragrafe consistente, și nu doar cu izbucniri de maximum șase, șapte cuvinte, ca pe WhatsApp.