Între femei

Autorul este şi de data aceasta între două lumi, ca şi în volumul său de debut, Povestirile unui doctor de femei, dar stăpâneşte naraţiunea cu un alt nerv, dictat acum în spunere de încă o urgenţă: universul femeii. Iar Adrian Sângeorzan, slavă Domnului, are ce să spună cu asupra de măsură, şi de dinăuntru şi din afara spitalului, iar uneori, în ciuda tensiunii, o face chiar cu o binevenită nuanţă de umor. Nu mai vorbesc de atâtea felurite identităţi, scene de viaţă câteodată aproape incredibile, scoase din marele puzzle american.

Volumul este un excelent jurnal al experienţelor (nu numai) medicale prin care a trecut Adrian Sângeorzan ca medic ginecolog atât în România, cât şi-n Statele Unite — unde a emigrat după 1990, la o vârstă la care şansele de a profesa acolo erau minime. A reuşit datorită unei tenacităţi ieşite din comun, iar acum este perfect integrat şi apreciat ca medic într-un mare spital din New York. Scrie când apucă, între două operaţii, în gardă, şi, ceea ce este remarcabil, nu se vede efortul, nu se zăreşte nicio cusătură, totul curge firesc, într-un ritm foarte alert. Deşi jurnal, volumul are tensiunea şi fraza unor povestiri care descriu naşterea din unghiuri multiple. Nu clinic, sau şi clinic — însă cu detalii ce pot fi înţelese de cititorul obişnuit —, ci literar. Fie­care capitol este o nouă — şi inedită — experienţă profesională, sub semnul unui umanism aproape palpabil. De la scene tari, unele cu mafioţi, parcă desprinse din filme, până la descrierea unor intervenţii dificile sau portretizarea colegilor şi a pacientelor, autorul nu te lasă să te opreşti din citit: semn că avem de-a face nu doar cu un ginecolog care-şi descrie practica, ci mai ales cu un foarte bun scriitor care ştie să privească lumea.

Răzvan Petrescu