Jurnal de cămin

Ori de câte ori am în mână manuscrisul unei cărţi coordonate de Zoltán Rostás (aproape de fiecare dată, împreună cu un foarte tânăr colaborator al lui, exact ca un mare artist care lansează la fiecare apariţie o viitoare stea), mă întreb, cu o curiozitate vie, oare ce a mai putut să inventeze. De fapt, Zoltán Rostás nu inventează nimic. Pur şi simplu, descoperă un aspect al realităţii, întotdeauna crud, dur, inedit, pe care-l explorează cu un rece surâs ştiinţific şi cu o caldă înţelegere umană. Mereu prin intermediul studenţilor săi, pe care-i învaţă aceste două atitudini, apoi îi trimite să observe domeniul ales. De data aceasta, avându-l drept colaborator pe regretatul prozator Sorin Stoica, acela cu care a realizat şi remarcabilul Tur-retur. Convorbiri despre munca în străinătate (vol. I, II) (Curtea Veche Publishing, 2006), nu şi-a mai trimis nicăieri studenţii. Le-a cerut doar să-şi descrie viaţa de cămin. O descriere numai bună să-ţi facă părul măciucă: fete de 18-19 ani care-şi crestează pielea cu lama, care-şi cresc singure copiii, care îngrijesc câini aruncaţi de la etaj, răspund avansurilor unui dealer tatuat din cap până în picioare sau celor ale unui „comunist împuţit“ cu Audi 4, băieţi care-şi gătesc în uşa camerei cartofii prăjiţi, umplându-şi aşteptarea cu doze de bere, băieţi şi fete care ascultă cocteiluri asurzitoare de manele, hard rock, folk şi... karaoke, fumează iarbă, plătesc fără să crâcnească şpăgi, aruncă gunoiul pe geam, vomită... Când închizi paginile acestui adevărat Decameron al României contemporane, înţelegi, înfiorat, un singur lucru: de ce imediat ce termină, cu chiu, cu vai, o facultate, tinerii nu au decât un gând: să-şi ia lumea în cap.