Lucreţiu Pătrăşcanu. Moartea unui lider comunist

Născut în 1900, într-o familie cu rădăcini aristocratice din estul României, Lucreţiu Pătrăşcanu a fost unul dintre fondatorii Partidului Comunist din România. Licenţiat în drept şi doctor în ştiinţe economice al Universităţii din Leipzig, Pătrăşcanu era o figură rară printre puţinii comunişti din România.

A fost reprezentant al ilegaliştilor români la Comintern şi în alianţa politică ce a declarat scoaterea ţării din alianţa hitleristă în august 1944. Primul comunist devenit ministru a deţinut portofoliul Justiţiei, fiind strivit tocmai de roţile morii pe care-o pusese în funcţiune.

În contextul proceselor staliniste postbelice, organizate sub laitmotivul conspiraţiei imperialiste împotriva comunismului, primul lider comunist dispărut din viaţa publică a „ţărilor frăţeşti“ a fost românul Lucreţiu Pătrăşcanu (aprilie 1948).
Deşi sentinţele s-au pronunţat după moartea lui Stalin (aprilie 1954), cazul Pătrăşcanu deţine recordul celui mai lung proces politic din istoria comunismului mondial.

Prin torturi de iad, cei peste o sută de anchetaţi au fost forţaţi să scrie declaraţii mincinoase soldate cu două sentinţe de execuţie, trei condamnări pe viaţă, iar pentru alţi 23 de acuzaţi s-au pronunţat pedepse ce depăşesc o sută de ani de închisoare.
Spre deosebire de alţi protagonişti ai proceselor staliniste, Pătrăşcanu a refuzat să devină „zdreanţa omenească“ scontată de creatorii acestor mecanisme ucigaşe, menite să insufle credinţa în atotputernicia şi infailibilitatea partidului comunist.

Pentru a reconstitui cazul Pătrăşcanu şi manipulările succesive prin care a fost utilizat în rescrierea istoriei în funcţie de interesele fiecărei etape a regimului, Lavinia Betea a parcurs peste 70 000 pagini de arhive, o bogată literatură de specialitate şi a intervievat ea însăşi foşti lideri comunişti, foste victime, foşti anchetatori.

Cazul Pătrăşcanu devine astfel o grilă de decodare şi de semnificare a totalitarismului de tip comunist şi a particularităţilor acestuia în România.

Prima ediţie a acestei cărţi, apărută în 2001, la Editura Humanitas, a fost reactualizată în ediţia a II-a şi în cea actuală cu informaţii datorate punerii în circuitul public a unor noi documente de arhivă şi a unor noi rezultate ale cercetării istoriografice. Ea este din punct de vedere ştiinţific o lucrare unică — complexul dosar istoric al anchetei, al procesului şi al reabilitării lui Pătrăşcanu fiind tratat în viziune psihosociologică —, iar din punct de vedere stilistic, o capodoperă a istoriografiei româneşti.

Mai palpitantă decât lectura unui roman, istoria lui Lucreţiu Pătrăşcanu este o tragică şi adevărată poveste despre viaţă şi moarte în vremuri de „fractură“ a istoriei şi cu ingredientele unui policier de succes: spionaj, conspiraţii, trădări, combinaţii, agenţi dubli, misiuni provocatoare şi dramatice răsturnări de situaţii.