Sinestezii târzii

Emil Dinga (născut în anul 1956, în comuna Cosmești, județul Galați) este economist în specialitatea cibernetică economică. Este profesor universitar de economie teoretică și de epistemologie economică, cercetător științific la Academia Română, conducător de doctorat și de programe postdoctorale în domeniul economic. Este căsătorit și locuiește în București.

Debutează editorial în anul 2016 și publică, printre altele, volume de aforisme, poezie, proză scurtă și instantanee lirico-metafizice. Emil Dinga evită, în poietica sa (ca și în limbajul poetic sau în „muzica sensurilor“), fundamentalismul unui postmodernism  înțeles ca o renunțare la lirism și la conceptualizare lirică precum și ca o coborâre brutală a actului estetic nu numai în limbajul străzii, ci și în semnificația extrem de particulară (expresia semnificație particulară este, desigur, un oximoron) a acesteia. De fapt, el practică ceea ce, din anul 2002 încoace, în literatura poetică occidentală, s-a numit affective turn, care este o versiune de post-postmodernism sau chiar de anti-postmodernism (Nota bene: în nici un caz, de metamodernism, cum se mai spune în teoria și critica internațională) – mai exact, el preferă un lirism conceptual, bazat pe cerebralitatea creării premiselor unei lecturi generatoare de emoție estetică. Pentru Emil Dinga (care preia sugestia lui Eco, aici), poemul nu este, în totalitate, la dispoziția cititorului, el (poemul) nu trebuie să permită o hermeneutică aleatorie, complet liberă, ci este, mai degrabă, un ghid de reconstrucție (care nu mai presupune, totuși, deconstrucția anterioară), în cititor, a emoției generatoare din autor – de aceea poietica sa, de exemplu, nu elimină punctuația (gesticulația gândului, cum s-a spus), așa cum fac „adevărații“ postmoderniști, deoarece ea, alături de ritm (de multe ori, și de rimă) asigură un anumit grad de ghidare care păstrează legătura emoțională și comunicativă dintre autor și lector.